Studentă în ultimul an la Facultatea de Muzică din Timișoara, Alexandra Mahu este asemenea unei partituri muzicale: energică, veselă și cu trăiri intense. Prietenii spun despre ea că este visătoarea grupului. „Asta înseamnă și că pot să fiu foarte stângace, dar și că sunt în lumea mea. Și asta se vede cam în tot ce fac. Cred că sunt muncitoare, empatică, înțelegătoare și îmi place să călătoresc. Îmi place și cafeaua”.
Și cum arată lumea ta?
În lumea mea totul e mai corect și mai curat decât în realitate. Dar încet-încet se mai schimbă, pentru că iau contact cu realitatea și o adaptez. Îmi adaptez și lumea.
Te-ai întors zilele trecute din turneu național „inSuflu”. Cum a apărut ideea proiectului?
Proiectul a fost gândit de profesorul meu de la facultate, Matei Ioachimescu, care este un flautist român stabilit în Viena, foarte pasionat de predat. Eu îl știu de vreo 10 ani, am mers la cursuri pe care le-a organizat.
De 3 ani predă și în Timișoara. Când a venit aici a adunat mai mulți studenți din toată țara, de la clasa noastră nu e aproape nimeni din oraș. Suntem veniți din mai multe locuri – eu sunt din Botoșani, mai am colegi din Cluj, din Arad, Sebeș, București. Și ce-și dorește el este să ajungem să fim aliniați la felul în care se cântă în străinătate.
Și după o perioadă în care ne-a predat, a zis că ar fi frumos să arătăm și lumii ce facem împreună la clasă. Ideea de a cânta împreună e ceva care ne ajută foarte mult și, de fapt, e cea mai frumoasă parte a meserii noastre. Acest proiect a fost gândit și pentru concerte, dar și pentru a cunoaște elevii de liceu care poate ar vrea să vină și la Timișoara.
Pe lângă asta, promovează compozitorii contemporani. Am avut patru compozitori care au scris special pentru noi: Gabriel Mălăncioiu din Timișoara, Alin Chelărescu din Botoșani, dar stabilit în București acum, George Păiș și Ciprian Pop. Am cântat în Timișoara, București, Ploiești, Focșani, Brașov, Bistrița, Baia Mare și Cluj.
Foto: Dana Moica
Cum ți s-a părut experiența asta? E prima dată când faceți așa ceva?
Pentru mine a fost primul turneu. A fost o provocare să lucrăm la acest repertoriu pe care n-am putut să-l auzim înregistrat, adică n-am putut să ne ghidăm în munca noastră după cum ar trebui să se audă, a trebuit să descoperim noi. Au fost diferite ritmuri destul de dificile, toți compozitorii au scris destul de ritmic.
A trebuit să înțelegem experiența completă a unui turneu, adică și ce înseamnă să promovezi evenimentul, să cauți cazare sau să cari stative. Dar a fost, pentru mine cel puțin, peste așteptări – publicul a fost foarte încântat de ce i-am oferit și am fost foarte bine primiți în toate locurile în care am cântat.
Simți că Timișoara oferă suficiente șanse, întâlniri sau evenimente pentru ceea ce faci tu acum, pentru partea asta muzicală?
Eu am venit prima oară în Timișoara la un masterclass Euphonia. Vlad Popescu și Ovidiu Andriș, Tribul Artistic organizează acest masterclass, care oferă niște șanse minunate de a lucra cu muzicieni foarte valoroși din străinătate. Se întâmplă destul de multe astfel de evenimente și pe parcursul anului. Mai este și Romanian Chamber Orchestra cu masterclass-urile lor și Filarmonica crește din ce în ce mai mult, au nume din ce în ce mai mari și programe tot mai complexe. Da, cred că oferă mai multe șanse decât alte orașe din România.
Ca tânăr muzician, cam cât de greu este să „pătrunzi” către o scenă mai mare?
Depinde. La Filarmonice e destul de greu ca flautist, pentru că suntem foarte mulți și într-o Filarmonică nu e nevoie de atât de mulți. E nevoie de poate 4-5. Asta e destul de dificil, dar sigur că sunt alte proiecte pe care le putem gândi noi. Chiar acest turneu ne-a dat idei legate de cum să gândim și noi proiecte la un moment dat, pe cont propriu, ceva asemănător.
Mă gândesc că evenimentele la care participi destul de des sau cel mai des sunt legate de muzică. În afară de asta, ce te mai atrage?
Am vrut la un moment dat să fac teatru. Am făcut puțin în liceu și am vrut și să mă îndrept spre asta la facultate, dar m-am răzgândit. Rămâne însă o pasiune de-a mea. Mă duc cu plăcere la teatru și mi-ar plăcea să existe un curs de teatru pentru adulți sau pentru tineri la care să merg. Îmi place foarte mult să dansez. Îmi place să citesc și să scriu, dar mai mult pentru mine. Adică nu mă simt confortabil neapărat să arăt ce scriu.
Cât de mult muncești la facultate și cum reușești să mai ai timp de toate celelalte pe care tocmai mi le-ai enumerat?
În perioada asta, într-adevăr, studiez destul de mult la flaut. Simt că, fiind ultimul an de facultate, e un fel de presiune să fac cât mai mult pot. Cred că am perioade în care dau mai mult timp și celorlalte pasiuni. Anul trecut mergeam mai des la dans contemporan cu Beatrice Tudor. Mergeam și la alte cursuri pe care Unfold Motion le organiza. Încerc să citesc în fiecare zi cât pot, să mă uit la filme, să mă duc la teatru. Am fost chiar la Cluj, la teatru la un spectacol care mi-a plăcut foarte mult. Se numește „Nu mai ține linia ocupată”.
Pentru că tot vorbim de evenimente sau spectacole bune, cam ce ai recomanda?
Recomand Nu mai ține linia ocupată. Ceva care mi-a rămas în minte, dar am văzut acum mai mulți ani este Lungs, cu Liviu Romanescu și Denisa Nicolae. E un spectacol de la București. La Timișoara, la Teatrul German mi-au plăcut destul de mult spectacolele. Și spectacolele de dans contemporan. Și cele din Timișoara sunt foarte frumoase.
Și din punct de vedere al oamenilor, pe cine admiri personal sau profesional?
Îmi place foarte mult de Beatrice Tudor. O admir foarte mult pentru tot ce face. Sigur, profesorul meu Matei Ioachimescu. Vlad Popescu mi se pare că face o treabă extraordinară pentru tineri și pentru Timișoara.
Dintre toate, cu ce crezi că vom rămâne în 2024? Cum va arăta următorul an?
Mi-e foarte greu să zic. Nu știu. Mi-ar plăcea să rămână pe harta capitalelor culturale Timișoara și să atragă cât mai mulți oameni dornici să arate că într-adevăr este un oraș în care cultura este capitală.
Foto: Lorena Dumitrașcu
Interviul cu Alexandra face parte din seria Tinerii lui 2023, o inițiativă Spații Noi prin care spunem părerea tinerilor despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023. Dacă vrei să susții această serie, mă poți invita la cafea. Fotografiile au fost realizate în Parcul Botanic.
