Librar la Două Bufnițe, absolvent al facultății de litere, română-engleză, și al unui masterat de studii americane, Alexandru Higyed este în prezent în al doilea an de doctorat, făcând o teză pe performance poetry în Statele Unite. A început să scrie poezie din facultate, în cadrul cenaclului studențesc coordonat de Daniel Vighi și Ana Pușcașu. De acolo spune că a prins încredere și a continuat să scrie.
Îi plac foarte mult cărțile și muzica. Despre filme spune că ar vrea să le vadă, dar nu are niciodată răbdare. În 2021 a publicat volumul de poezie Nimic personal, iar în ultima perioadă s-a dedicat proiectului Comuna 30 și performance-urilor de poezie, despre care am povestit în cadrul următorului interviu.
Cum ai evoluat de la cenaclul studențesc de poezie până la publicarea propriului volum?
Volumul a fost un proces destul de interesant. Am început să lucrez la el în pandemie. Aveam timp și am zis, de ce nu? L-am trimis la tot felul de concursuri și a ajuns pe liste scurte în două locuri. Am prins mai multă încredere și am mai lucrat puțin. Când Editura Casa de Pariuri Literare a avut un call pentru manuscripte, mi-am făcut curaj, l-am trimis și a ieșit Nimic personal în 2021.
Cum a fost acest proces? Cât de multă lume mai citește poezie?
Nu foarte multă. Pot să înțeleg că nu toată lumea poate să guste genul acesta de literatură. Uneori poate semăna cu niște oameni care se plâng de toată viața. Și nu vrei asta în viața ta. După ce am publicat volumul, am realizat că, de fapt, oamenii preferă să asculte poezie. Există această conexiune cu poetul, cu imaginea lui.
Ce mi s-a părut simpatic a fost că mai mulți oameni mi-au scris că au găsit cartea mea în librărie, au luat-o și au relaționat cu ea. E foarte awesome că mesajul tău a ajutat cineva și a ajutat pe cineva fără să vrei.
În special din afară cercului tău, nu?
Da, exact. Cineva care nu gustă în mod normal acest tip de artă.
📸 Claudia Bucșai
Spune-mi mai multe despre proiectul pe care îl desfășori acum.
Comuna 30 e ceva ce voiam să fac de foarte, foarte mult timp. Doar că nu am avut un impuls destul de puternic. Ideea a venit înainte de pandemie, dar am amânat-o.
Au venit apoi spre mine Ioana Diaconu și Dan Stănescu, cu proiectul PosterXpoem, care e o colaborare între artiști vizuali și poeți. M-au rugat să fac o selecție de poeme pentru postere. Am descoperit astfel foarte, foarte mulți oameni care scriu, dar care nu aveau unde să împărtășească. Și atunci au luat acest proiect ca o oportunitate să iasă în față.
După expoziția de la final, Dan și Ioana m-au rugat să fac și niște lecturi publice cu poeții care au aplicat la varianta PosterXpoem Young. Au ieșit foarte bine și oamenii erau foarte încântați, s-au creat foarte multe legături. Au fost câțiva artiști vizuali care scriu poezie și s-au alăturat cumva grupului. După lecturi, am vorbit din nou cu Ioana și Dan și, făcând parte din Glitch Shop, care e o firmă de copywritting, m-au ajutat să creez conceptul de Comuna 30.
📸 Codrin Unici
Și cum se desfășoară, ce activități aveți?
Ne întâlnim săptămânal, în principiu miercuri de la ora 20, La Bufnițe. Dar încerc să schimb locațiile ca să fie mai diversă atmosfera. Sunt două persoane care își aduc textele, citesc și primesc feedback. Oricine poate să aibă o opinie, orice opinie e binevenită, atâta timp cât nu jignești persoana. Oamenii ne pot scrie pe Facebook, Instagram, avem și un grup de Whatsapp.
Mă gândesc că ai creat acest proiect ca lipsă a ceva. Crezi că orașul oferă suficient de multe activități pentru zona ta de interes?
Măi, sunt. E Cenaclul Pavel Dan, care încă activează și ei au, să zicem, oamenii lor. Mai e Cenaclub, care fac performance-uri cu muzică și poezie – au și un canal de YouTube unde își postează videopoemele. Și mai e Tudor Crețu care organizează tot felul de lecturi. Suntem și noi într-o constelație.
Apropo de evenimente, ce ai recomanda?
Din experiența mea, Timișoara e foarte ofertantă pe partea de expoziții. Eu încă nu am apucat să văd toate expozițiile care s-au deschis la opening. Deci îți dai seama că sunt foarte multe. Acum e Chronic Desire, urmează Adrian Ghenie la Art Encounters, la Kunsthalle, la Garnizoană sunt două, dar asociate, la Jecza, Indecis. O prietenă, Andreea Ioniță, chiar acum și-a deschis un artist run-space la ea acasă, ipsum +.
Da, artele vizuale, dar și evenimentele de poezie.
Și din punct de vedere al oamenilor, pe cine apreciezi?
Știu că sunt șefele mele, dar Oana Doboși și Raluca Selejan, cred că sunt oamenii cei mai implicați și competenți din Timișoara în momentul actual. Pentru că văd lumea culturală așa cum e și o tratează cum trebuie. Am început să colaborez cu ele încă din facultate, de la Bookfest, am văzut cum lucrează, cât de bine lucrează și cât de organizate sunt. Apoi am văzut și evenimentele în forma lor inițială și e o diferență mare. Le apreciez enorm și le mulțumesc că m-au acceptat în echipa lor. Pe partea profesională m-au ajutat mult!
📸 Codrin Unici
Dintre toate cele care se întâmplă anul acesta, ce crezi că va rămâne în 2024?
Cred că o să fie un fel de gol cultural, pentru că lumea o să aibă nevoie de o pauză, asta clar. Văd săptămâna de săptămână oameni în burn-out și e foarte, foarte mult de lucru. Și dacă mă gândesc ce o fi pe la finalul anului, Bienala, e expoziția Brâncuși, cred că oamenii o să vrea o pauză. We are going to slow down a bit. Și probabil că o să învățăm din multe greșeli pe care le facem acum.
În ce evenimente următoare ești implicat, atât singular, cât și la Comuna 30?
Art Encounters au început să dezvolte lecturile performative în cadrul expozițiilor de la Casa ISHO. Prima a fost a lui Bogdan Alexandru Stănescu pentru Abraxas, unde au fost studenți de la teatru care au recitat fragmente din roman. După aceea, a fost Moni Stănilă, unde Christine Cizmaș a făcut un mic performance de poezie, urmată de Mugur Grosu care a recitat din Principala morengo.
Am avut și eu un eveniment, la centenarul lui Saramago, unde am făcut un fel de tur ghidat prin expoziție, încercând prin poeme să surprind lucrurile de artă. Mai târziu, Asociația Contrasens mi-a propus să fac același lucru în cadrul expoziției Chronic Desire. Au fost două performace-uri, unul în 9 martie la Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”, iar celălalt pe 30 martie la Garnizoană. Va mai fi unul, pe 20 aprilie, de la ora 18:00 la Palatul Ștefania, cu o muzică asigurată de Erik Kun.
Mi se pare o abordare foarte faină, pentru că unește mai multe domenii și publicul poate să înțeleagă o expoziție, poate să o simtă, poate să vadă și cum simțim noi și cum interacționăm cu sala.
📸 Asociația Contrasens
Legat de Comună, am început în 2 februarie prima lectură și plănuim să facem asta lunar. Luna trecută ne-au invitat cei de la Cărturești la Zilele Poeziei. Acum pregătim și un mic performance, avem alături și oameni care pot face muzică. E Gheorghe Vlad de la Desolate Moors, care a fost de acord să ne ajute cu muzica. Și sper că, pe la sfârșitul lunii, să reușim să facem și asta.
