Elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „C.D. Loga” din Caransebeș și președintă a Consiliului Școlar al Elevilor din liceu, Ana Jurj se descrie ca fiind o persoană ambițioasă și uneori perfecționistă, despre care spune că poate fi și o calitate, și un defect.
Studiază la profilul matematică-informatică, cu un program destul de încărcat, însă reușește să-și facă mereu timp pentru cea mai mare pasiune a ei: muzica. „Cu școala e mai ușor decât pare. Dacă alegi să faci ceea ce îți place, totul e ușor, din punctul meu de vedere. Recunosc, trebuie să muncești pentru ceea ce vrei. Activitățile și pasiunile mele se îmbină foarte bine. Eu cred că în fiecare lucru pe care îl faci există și puțină matematică, chiar și în muzică”.
Dragostea pentru cântec, în special pentru cântecul popular, i-a insuflat-o bunica din partea mamei, care vine de la Obreja, o comună din apropierea Caransebeșului. Ea a dus-o pentru prima dată la dansuri populare, unde a descoperit iubirea pentru tradițiile din Banat. S-a înscris apoi la Școala de Muzică și Arte Plastice din cadrul Colegiului Național „C.D.Loga” din Caransebeș, la secția pian, unde a lucrat cu Delia Pui. „Ea m-a ajutat și în drumul meu cu muzica populară. Ea și domnul profesor de muzică Ioan Drăghina. În prezent, doamna profesor Gabi Zaharia mă îndrumă pe drumul cântecului popular.”.
Primul festival de muzică la care a participat este Gugulan cu car cu mere, unde a obținut premiul I. Avea doar șase ani, dar spune că atunci și-a dat seama că acesta e drumul pe care vrea să-l urmeze.
Muzica mă face să mă simt eu.
Ana spune că a învățat între timp că emoțiile nu sunt o piedică, ci un imbold să faci lucrurile mai bine. „Am avut-o mereu pe mama lângă mine și n-am lăsat-o să plece niciodată până nu m-am urcat pe scenă. Am simțit că ea îmi ia din emoții și îmi dă putere să cânt cât de bine pot și să mă prezint în fața oamenilor așa cum mi-aș dori să o fac. O singură dată am plecat la un festival fără mama și tata – colaborez cu Ansamblul Armenișana și ei n-au putut să vină din cauza școlii, fiind profesori. Mi-a fost cumva greu, pentru că am știut că nu e niciunul în public sau lângă mine, lângă scenă. Atunci m-am dat seama că niciodată nu voi mai pleca fără ei, oricât de mare aș fi!”
De-a lungul timpului, a înregistrat și câteva videoclipuri pentru melodiile sale. Primele două videoclipuri le-a filmat când avea doar 13 ani, alături de Simion Țeicu, de la Reșița. „Mă bucur foarte mult, în primul rând, că l-am întâlnit, pentru că este un om extraordinar! El mi-a creat și versurile pieselor și muzica. Videoclipurile le-am înregistrat acasă, la Obreja și a fost o experiență plăcută”.
Nu se compară cu experiența pe care o ai când ești pe scenă. E și o mică presiune, pentru că trebuie să ai grijă la cadre, să ai grijă ce faci, cum te miști, să ai aceleași mișcări din unghiuri diferite, din filmări diferite, ca să se lege cumva totul.
Următoarele două videoclipuri au fost făcute la Reșița cu ajutorul lui Bogdan Dunăreanu. „Ne-am urcat printr-o pădure pe dealul Reșiței, la stemă. A bătut vântul, am avut puține dificultăți, dar au ieșit super și vreau să-i mulțumesc că a fost alături de mine”. Ultimele două videoclipuri au fost înregistrate alături de colegul ei, Iosif Șramec, care coordonează departamentul de fotografie și film din cadrul Consiliului Elevilor.
„Am filmat videoclipuri pentru melodia Sub cireșul plin de floare și pentru priceasna Prea Sfântă Maică și Fecioară, pe care am înregistrat-o alături de colegul meu Petru Țigriș, care acum este elev la seminar. Mă bucur tare mult că am reușit să fac asta alături de ei! Este o muncă foarte mare, adică am stat și eu, și Iosif, până la 1-2 noaptea să punem la punct cele mai mici detalii. Și sper că ne-a reușit și că este pe placul tuturor!”
Când vine vorba despre îmbrăcăminte, Ana preferă costumele vechi. „Pot spune că am o colecție de costume pe care le prețuiesc foarte mult. Sunt costume vechi, majoritatea ale stră-străbunicii mele. Nu cred că am niciun costum nou, nu prea îmi plac. Deși îmi plac tradițiile, îmi plac lucrurile vechi, în același timp îmi place și tehnologia. Lucrurile acestea se îmbină cumva în viața mea”.
Pentru costumul popular aș da orice și oricât. Mai simt eu când mă îmbrac în costumul popular.
Am întrebat-o din ce e compus un costum popular și mi-a spus că pe cap sunt aranjamente florale sau șapță, cârpă sau batic. La gât avem salba cu bani de aur sau cu taleri, adică bani de argint. Mai apoi, șupagul sau ia, cum o știe mai multă lume. Peste care vine un laibăr sau un pieptar, un bizam, asta înseamnă o vestă din blană. Urmează brâul, cătrânța, poalele, opregul, ștrimfi de lână (ciorapi de lână) și opincile. Motivele care sunt cusute pe cătrânță sau pe șupag, pe poale, diferă în funcție de zona din care vii.
A învățat să iubească tradiția de la cei care nu mai sunt printre noi: Achim Nica („cred că toată lumea știe melodia La Obreja-ntr-o gradină), Mariana Drăghicescu, Iosif Ciocloda sau Traian Jurchelea. În ceea ce-i privește pe cei tineri, „îmi place foarte mult de colegul meu, Valentin Vădrariu, de Elisabeta Bosioc – ea mi-a compus una dintre melodii, N-aș pucea să-mi las Banatul, care cred că este una dintre melodiile care mă reprezintă – Dorinel Pârvoni, știu că a fost la concursuri în ultima perioadă și a obținut premii frumoase și este un prieten și un coleg de nădejde”.
De asemenea, le apreciază foarte mult pe Andreea Voica, pe Nicoleta Voica și pe Ramona Vița. „Cu Banatul de Câmpie nu prea mă împac, îmi plac și oamenii de acolo, doar că simt că rezonez mai bine cu Banatul de Munte, mă simt acasă când văd munți”.
Tradițiile ne definesc pe noi ca neam și datorită lor am ajuns unde suntem astăzi. Cred că ar trebui să le păstrăm pentru că e bine să ne păstrăm identitatea.
Despre școală, crede că ne formează ca oameni și „atunci când găsești un mentor, mai mult decât un profesor bun cu care să poți vorbi și în afara școlii, atunci pot să spun că școala chiar e genială!”
Faptul că este deja la cel de-al doilea mandat în funcția de președintă a Consiliului Școlar al Elevilor o face să creadă că și-a făcut treaba bine. Când a văzut anunțul, era în clasa a IX-a și făceau școala online. „Nu știam foarte bine ce presupune, dar după ce am citit câteva lucruri, mi-am spus că poate aș fi potrivită pentru asta. Sunt eu cam micuță, dar fiind în școală asta de atâția ani, cred că m-aș descurca.
Nu mă așteptam să câștig alegerile, pentru că aveam niște colege mai mari decât mine, prietene cu mine, cu care concuram, și nu mă așteptam ca lumea să mă aleagă. Dar m-am bucurat foarte mult și mi-am propus, dacă tot am ajuns în poziția asta, trebuie să dau totul ca să reușesc să fac mândri oamenii care au avut încredere în mine. Și cred eu că nu am fost o șefă, ci am fost un lider și totodată un coleg pentru cei care sunt în Consiliu”.
Ana este, de asemenea, membră a Radioului LogaRitm din liceu. La început era o echipă formată din 15 oameni, iar în prezent sunt 40. Reușesc să se organizeze mai bine, pentru că nu au atât de multe lucruri de făcut fiecare, ci lucrează ca o echipă. „Toată lumea își dă interesul, toată lumea este activă și cred eu că se vede lucrul acesta. Copiii înainte de pandemie erau, din punctul meu de vedere, mai retrași și nu se implicau atât de mult în activitățile școlii sau în cele extrașcolare. Iar după pandemie am învățat că trebuie să ieșim cumva din zona noastră de confort și să ne facem prieteni, să descoperim oameni noi, locuri noi”.
Vorbind despre experiențe noi, Ana mi-a povestit despre proiectul Erasmus din Cipru la care a participat: „Au fost trei săptămâni în care am râs, am plâns, ne-am dus la film, am vizionat filme în cameră, am cântat, inclusiv pe stradă. Am învățat lucruri noi, să facem altfel de pagini web, fața de cum am învățat la școală, și cred eu că a fost o experiență foarte plăcută pentru noi, cât și pentru domnul profesor Negoiță, care ne-a însoțit”.
Crede că e important ca elevii să se implice, pentru că învață să aibă responsabilități, să lucreze în echipă, să-și ajute un coleg atunci când văd că nu poate reuși un anumit lucru. „Aceste activități te fac un om mai bun, poate. Pentru că înveți, de la o vârstă destul de fragedă, că nu totul se învârte în jurul tău și că ceilalți contează. Poate mai mult decât ai vrea să crezi”.
Tot în categoria implicare intră și relația deosebită pe care elevii de la C.D. Loga din Caransebeș o au cu profesorii lor. „Profesorii au devenit mentori, ne sunt alături chiar și atunci când avem o problemă extrașcolară și avem nevoie de un sfat. Și cred că asta e mare lucru, pentru că nu în toate școlile se întâmplă ce se întâmplă la noi. Avem parte de înțelegere și cred că asta e cea mai mare calitate pe care o poate avea un profesor. Înțelegerea față de clasa la care predă, de copilul care e în fața lui și care îl ascultă și cere un sfat”.
De când era mică, și-a dorit să devină medic veterinar, dar a înțeles pe parcurs că implică mai multe lucruri pe care nu le poate duce – îi este foarte greu să vadă un animal care suferă. De ceva timp însă, a descoperit tehnologia, a observat că orice face, face pe telefon, pe tabletă sau pe laptop. Doar când are ceva important de făcut, notează pe o foaie sau pe un postit.
Îi place mult și biologia, se gândește că și medicina poate fi o alegere potrivită. La un moment dat se gândea să facă și IT și medicină. „Acum mă gândesc că nu ar fi o idee chiar foarte bună. Poate aș reuși, dar fără activitățile și pasiunile pe care le am, fără muzică. Și fără activitățile de lider, îmi place să lucrez cu grupuri de oameni. Și cred că o fac bine, pentru că mereu mi-a plăcut să discut cu ei, să ascult și alte păreri și să rezolvăm problemele în favoarea tuturor”.
Ana colaborează cu postul online Vatra TV, unde realizează emisiunea Cântecul neamului, în care prezintă tinerii interpreți din Banat și nu numai. „Îmi place să aduc în fața publicului adevărate valori umane. Și îndemnul meu de la finalul fiecarei emisiuni este ca lumea să nu uite să fie bună, să zâmbească și să iubească. Așa că asta vă spun și vouă: Nu uitați să fiți buni, să zâmbiți, să iubiți!”
Superb articol ! M-am bucurat sa “o cunosc” mai bine pe Ana prin acest articol foarte frumos transpus . Felicitări Anei pentru ambițiile personale cât și in folosul altora cât și pentru personalitatea minunata pe care o are. Felicitări Anitta Pelin , frumos scris.
Îți mulțumim pentru apreciere!