Am povestit la începutul anului 2023 cu Andra Tigae despre evenimentele culturale, deschiderea capitalei, teatru și muzică. De la primul interviu, ne-am împrietenit destul de bine și am mers împreună în ianuarie să vedem spectacolul Molière, l’opéra urbain, la Paris. Puțin înainte, la finalul anului trecut, Andra a vizitat mai multe orașe din Japonia, experimentând cultura, mâncarea și mentalitatea de acolo. În acest nou interviu, mi-a povestit despre călătorii, highlights-urile anului trecut și unde urmează să meargă.
Interviul de anul trecut este disponibil aici.
Andra Tigae vine din Calafat și a studiat informatica și bioinformatica la UVT. Și-a dorit să dobândească cât mai repede experiență de muncă, așa că din anul I de facultate a început să caute programe de practică și internship-uri. S-a îndrăgostit iremediabil când a descoperit firma msg, unde este programator. I-a plăcut experiența de practică și echipa și a rămas aici.
Anul trecut ne-am întâlnit într-una din zilele de început ale Capitalei Culturale și am povestit despre highlight-urile zilelor de deschidere. Care ți se pare că au fost cele mai bune momente din 2023, de această dată?
Expoziția Brâncuși, la care am reușit să ajung chiar în ultimele zile. Mi-a plăcut foarte mult și Lights On Festival, au avut un concept foarte interesant cu activități culturale pe timpul nopții – expoziții și instalații în mai multe locuri din oraș, clădiri în care poate nu s-a mai întâmplat nimic cultural, dar pe care au reușit să le aducă în vizor cu ocazia capitalei culturale.
Au fost multe concerte, aveau în fiecare zi concerte secrete, nu aflai nici artistul și nici locația decât în ziua evenimentului. Atunci iar aflai o locație culturală nouă în care de fapt până atunci în Timișoara nu se mai organizaseră evenimente. Tot acolo am și descoperit artiști faini de care nu știam, am aflat și de JazzyBIT, trupă de jazz de aici, și pe Amalia Gaiță, de care nu știam, dar au mai fost și ei cunoscuți, solistul de la Bosquito sau de la Vița de Vie.
Mi-a mai plăcut și l-au adus pe primarul de noapte din Amsterdam – eu până atunci nici n-am știut că există conceptul de primar de noapte. A spus ceva foarte frumos, cum pentru el e important ca un oraș, când îl cataloghezi ca fiind cultural, să beneficieze și de activități culturale pe timp de noapte, nu doar petreceri și cluburi, să existe și expoziții, teatru, muzică. În plus, la Night’s Gig, unde erau întâlnirile secrete, după fiecare program aveau o activitate de socializare, să vorbești cu oamenii pe care îi ai în jur în sală și poate să creezi legături.
Mi-a plăcut mult și Flight Festival, în special pentru componenta Sunlight Theatre, nu aduc doar muzică, ci și teatru și film. Am participat la spectacolul lui Pavel Bartoș și cel în care joacă Raluca Aprodu. Cred că One Man Aprope Show, spectacolul lui Pavel, a fost preferatul meu de anul trecut, chiar m-a impresionat.
Aș vrea să trecem dincolo de limitele Timișoarei și să vorbim despre importanța călătoriilor în viața ta. Îmi aduc aminte că am mai povestit despre faptul că uneori orașul nu e suficient pentru noi, motiv pentru care plecăm de aici.
Chiar mi se pare important, pentru că îți extinde percepția despre lume și felul în care vezi lumea culturală. E fain cum s-a diversificat tot în Timișoara, dar consider că e important și tu să tot diversifici ce activități ai și ce vezi zi de zi. Îmi place atunci când călătoresc să experimentez cultura locului, iar atunci când apare ceva calitativ în Timișoara, ajung să apreciez și să mă bucur de eveniment mai mult.
Dacă tot ziceam de viața de noapte, când am fost în Japonia, în Osaka, am vizitat teamLab Botanical Garden, o grădină de noapte în care puneau în evidență natura prin instalații luminoase. Astfel, vedeai natura frumoasă și noaptea, nu doar pe timpul zilei. E, din nou, un concept pe care poate nu l-aș fi văzut dacă stăteam aici, chiar dacă Lights On a fost în direcția asta.
Vreau să mai spun și de program, când am fost la Paris, la Centre Pompidou programul era până la ora 21:00. Aspect care contează, pentru că poți merge la un la un muzeu și la ore mai târzii, nu doar până la 17. Apuci să vezi mai multe chiar și dacă stai scurt, într-un city break.
teamLab Botanical Garden din Osaka
Dacă tot vorbim de Paris mi-ar plăcea să-mi povestești cum ai perceput, cum ai simțit experiența celor 48 de ore?
Mă bucur că am mers specific pentru un spectacol de teatru, pentru un musical, și asta a devenit tema generală a călătoriei noastre. Și ce am văzut după s-a legat, am fost la librăria Shakespeare & Company, la Centre Pompidou unde am văzut opere de-ale lui Brâncuși, și s-a legat foarte bine cu ce am văzut apoi la expoziția din Timișoara.
Dar strict legat de Molière, mi s-a părut cel mai frumos și completat spectacol pe care l-am văzut în viața mea. E și primul spectacol pe care-l văd în afara țării. Și apropo de întrebarea ta cu extinderea orizontului prin călătorii, chiar ajută și ce activități alegi în călătorii și mă bucur că am văzut un spectacol în Paris așa bine realizat – de la punerea în scenă, decorul, întreg ansamblul. Chiar dacă a fost într-o limbă străină și nu avea supratitrare cum mai vedem aici, tot m-a impresionat foarte mult.
Povestește-mi puțin despre călătoria ta din Japonia de la finalul anului trecut. Ce ai văzut, ce ți-a plăcut?
Au fost atâtea elemente care mi-au plăcut! Clar e o diferență culturală! Prima diferență care m-a impresionat foarte mult e deschiderea pe care o au, mulțumirea și recunoștința față de tot ce e în jurul lor. Pentru ei e foarte importantă recunoștința față de oameni, de ce ai tu în ziua de azi, de natură. Și sunt mult mai liniștiți și împăcați cu ei înșiși gândind așa, au o mentalitate mai sănătoasă, spre care eu chiar aș vrea să mă îndrept.
La început am crezut că o să fie și bariera de limbă o problemă, nu înțelegeam nimic când am aterizat în aeroport. Dar după două-trei zile ne-am acomodat cu tot ce se întâmplă și oamenii chiar dacă nu știau toți engleză, erau pregătiți ori cu o tabletă, ori cu telefoane cu aplicație sau cu Google Translate. Și veneau să vorbească cu tine, să te întrebe de unde ești, să-ți mulțumească că le-ai vizitat țara.
Noi credeam că o să le spunem de România și că nici nu o să știe unde e, dar apreciau și ne mulțumeau mult pentru distanța mare pe care am străbătut-o pentru a le vizita țara. Și voiau să ne înțeleagă și să vorbească cu noi. Uite, ca o paranteză, că mi-am adus aminte de Molière – la sfârșitul spectacolului nu am stat să facem poze cu artiștii, am stat și am vorbit cu artiștii. Ne-au întrebat cum ne cheamă, de unde venim, cum ni s-a părut spectacolul, cum am aflat de el, dacă am mai veni. Prin conversațiile astea te fac să te simți că faci parte și tu din cultura lor și cumva ești bine primit. 
Asta am simțit și în Japonia. Ei ascultă mult muzică jazz, au în multe localuri pe fundal, există și baruri cu acest specific. În Nara, era un bar deținut de un cuplu de bătrâni, o doamnă care pregătea băuturile și domnul care se ocupa de lumini și de sunet. Prietenele cu care am fost și cu mine eram singurele străine de acolo și au luat tableta și ne-au întrebat câți ani avem, de unde venim, ce ne place să mâncăm, ca să ne recomande la ce localuri să mergem. Ne-au scris pe o foaie cum s-ar pronunța numele nostru în limba lor, ca să ne țină minte, și ne-au dat fiecăreia câte o mandarină din curte.
Au așa o energie foarte primitoare, mi-a plăcut asta, dar și că au multe muzee de artă contemporană. În Kanazawa am fost într-o zi la un muzeu și am văzut un afiș cu un ritual desfășurat într-un templu. Când ne-am interesat de bilet, am descoperit că era un proiect de voluntariat al unei facultăți de la universitatea de acolo. Era și un tur gratuit oferit de studenți, pentru că ei erau studenți la limbi străine și atunci exersau engleza prezentându-ne nouă orașul, ne-au dus în cartierul de samurai și în locurile din oraș care erau ca puncte de reper pentru tur. Așa am avut conversații și cu localicii și mi s-a părut oricum o idee foarte bună să ai și tururi ghidate cu studenții, astfel încât ei să exerseze limba așa, tot pe o activitate culturală. Și ne-au spus că e primul an când încearcă proiectul, acum îl începuseră, deci chiar am prins așa un moment bun.
Toată excursia a fost un tur al țării și odată la două-trei zile schimbam orașul și schimbam și cazarea. Dacă prima dată am fost într-un AirBnb, următoarea cazare era într-o casă tradițională și făceam și o drumeție până la cazare. Am văzut și natura pe timpul toamnei, dar și cultura lor. Asta îmi place cel mai mult în excursii: să ai interacțiuni cu localnicii, pentru că așa cred că simți cel mai bine țara și locul în care mergi, cunoscând și interacționând cu oamenii de acolo.
Știu că ai menționat mai devreme că ai vrea să preiei din mentalitatea și spiritul lor. Detaliază-mi puțin.
Mă refer la cum ei nu vor să dețină foarte multe încât să fie fericiți. Fericirea lor și împlinirea lor vin din lucrurile mici și din recunoștința pe care o au permanent în minte. Și chiar dacă nu e posibil să o ai chiar în fiecare moment al zilei, măcar dimineața sau seara să te gândești de ce ești recunoscător pentru ce ai trăit ziua asta, știi? Micile recunoștințe pentru ce ți se întâmplă, ce oameni ai în jurul tău, sănătatea ta, sunt lucruri pe care poate noi le mai pierdem din vedere. Trăim totul într-un ritm foarte alert și mi se pare că contează să îți iei timp să te bucuri de câte ai până în acest punct în viață.
Ce călătorii mai urmează?
O călătorie pe care o fac foarte des e în Germania, pentru că îmi place să merg acolo. Cum îmi place să merg și la concerte, o să merg în iulie la concert la AC/DC, sunt în turneul lor în Europa, dar și la Coldplay în Budapesta și la Sting în Serbia. Dar ca vacanță doar de relaxare, încă nu mi-am făcut plan, doar planurile cu concerte.
De final:
Am mai fost la o expoziție a unei doamne din UK, Anna Dumitriu – BioArt s-a numit expoziția, despre realizările revoluționare din microbiologie și tehnologie. La final, m-am cunoscut cu alți oameni care erau acolo, cu o fată care lucrează tot în zona IT, cu un băiat din China și cu un profesor din Germania, ambii fiind în excursie în oraș. Am povestit și împreună am mers la altă expoziție care mai era la Bastion și apoi la Lights On, așa am descoperit eu festivalul. Cred că contează aceste întâlniri întâmplătoare.
