Auzim râsete, ciripitul păsărilor, motoarele mașinilor și viața care freamătă zi de zi sub ochii noștri. Ce aud, însă, cei ce nu aud? Cum se simt? Cine sunt și ce ar avea de spus dacă ar putea să o facă? Acestea sunt întrebările la care ne invită să reflectăm spectacolul Bă, auzi?. Acesta este centrat pe poveștile și nedreptățile pe care le trăiesc persoanele surde.

Fiind un spectacol de tip teatru forum, publicul au avut ocazia să intervină pentru a rezolva situațiile dificile. Împinși de emoție, de indignare și de spiritul civic, curajoșii au pășit în lumina reflectoarelor și au dat viață unor noi personaje menite să schimbe cursul vieții persoanelor aflate în impas.

Spectacolul face parte din stagiunea de toamnă a Teatrului Basca și a fost pus în scenă de Ana-Maria Ursu. Poveștile au interpretate de actorii: Anca Marinca, Alexandru Negrea, Oana Ioviță, Otniel Floruț, Rareș Rusan și Răzvan Săbiescu,

Prima scenă relatează o situație de bullying  în care victime sunt doi băieți surzi și Lia, iubita unuia dintre cei doi tineri. Întreaga acțiune se petrece în fața școlii, unde Matei și Victor sunt agresați verbal de către alți doi băieți. Aceștia fac afirmații răutăcioase, numindu-i asistați social, handicapați și fără suflet. Următoarea victimă este Lia. Fata este abordată de către cei doi agresori care o intimidează și o îmbrâncesc.

Scenele tulburătoare au sensibilizat publicul, care a intervenit pentru a-i opri pe agresori. Doriana a ales să fie eroina Liei și a împiedicat abuzul fizic. Emma a venit din public și l-a interpretat pe Barti, prietenul principalului agresor, descurajându-i comportamentul urât față de cei doi băieți surzi. Spectatorii au găsit soluții originale și au adus o rază de lumină asupra conflictelor prezentate. Unii au contribuit cu sfaturi și noi viziuni care îndeamnă la empatie.

„Cred că nu ar trebui să ne concentrăm doar pe situațiile de bullying, ci pe modul în care ne putem apropia noi de cei surzi.”

Cea de-a doua scenă vine cu o încărcătură emoțională deosebită, deoarece prezintă cazul abandonului unei fete minore surde. Mihai, Andrei și Cris sunt trei frați părăsiți de tată, fără ajutor și cu o mulțime de probleme financiare. Scena debutează cu tânăra care fotografiază natura și se bucură de lucrurile simple. Aceasta nu bănuiește că frații săi vor să plece în Germania și să o lase singură.

În poveste intervine publicul. Emma îl creează pe Horațiu, un bătrânel care se oferă să îi găzduiască în apartamentul său. Iris alege să interpreteze rolul Mariei. Aceasta încearcă să își convingă iubitul să renunțe la ideea de a pleca fără sora lui. Rahela s-a gândit să devină un personaj care să le dea tinerilor atât o locuință, cât și un loc de muncă.

Pe parcursul întregului spectacol m-a impresionat capacitatea actorilor de a interpreta natural rolul persoanelor cu deficiențe de auz. Aceștia au transmis publicului inocență, puritate și seninătate prin modul în care boala îi ferește pe surzi de răutatea lumii din jurul lor. Tinerii au dat dovadă de profesionalism prin modul în care își construiau personajele în funcție de intervențiile spectatorilor.

M-au mișcat profund cele două povești care nu au fost lipsite și de scene de umor. Maria a stârnit hohote de râs prin firea ei superficială. Fata își dorea să meargă la mall, să creeze videoclipuri pe Tik-Tok și să se fotografieze. De asemenea, modul în care cei doi agresori din prima scenă mimau limbajul semnelor a fost hazliu, însă a avut o conotație negativă.

Cadrul în care s-a desfășurat spectacolul a fost unul simplu, lipsit de elemente de recuzită. Camera goală și semi-întunecată a fost umplută de curajul celor din public de a-și exprima sentimentele, de dăruirea actorilor care au interpretat cu pasiune fiecare replică, de râsete și aplauze puternice.

La final, Ana-Maria Ursu a transmis un mesaj prin care ne îndeamnă să fim empatici și să reacționăm la acest gen de nedreptăți și în viața de zi cu zi.

Foto: Adrian Danciu