3 zile, 10 cercetători din diaspora academică, peste 100 de voluntari și peste 100 de experimente sunt cifrele care definesc cea de-a treia ediție Timișoara Science Festival, care a avut loc între 19 și 21 mai. Evenimentul a revenit fizic în cel mai extins format, după o pauză de trei ani, cu același scop: de a sprijini educația alternativă din România prin implicarea diasporei academice.
Cele trei zile au constat într-o vizită la elevi din Jimbolia, prezentări în câteva licee timișorene și într-un târg de experimente. Pentru a vedea cum au fost activitățile din cadrul festivalului, de ce au nevoie elevii de astfel de interacțiuni, de ce e important să vorbim despre știință, dar și cum e să fii femeie în domeniul științific, am vorbit cu trei dintre mentorii din acest an: Oana Gurău, Iuliana Bledea și Paula Gherghinescu.
📸 Televiziunea Jimbolia
Cu cine stăm de vorbă?
Înainte să ne auzim la telefoane, am citit descrierile lor pe pagina festivalului. Despre Oana Gurău, Romanian Science Festival (RSF) scrie că a dezvoltat o pasiune pentru comunicarea științei pe înțelesul tuturor, motiv pentru care am considerat oportun să o întreb care crede că e cea mai bună metodă de a comunica, astfel încât să nu mai considerăm știința un domeniu foarte greu, de care fugim. Pentru început, mi-a spus că i se pare că „există o barieră destul de greu de depășit între oamenii de știință, care fac cercetarea, și persoanele cărora li se adresează sau situațiilor cărora li s-ar aplica rezultatele”. Astfel, mentorii din festival și-au dorit să arate tuturor că și oamenii de știință sunt accesibili.
Crede că cea mai bună metodă de comunicare este alegerea limbajului potrivit. „Atunci când devii expert într-un anumit domeniu, e foarte ușor să uiți cât de puțin știai înainte. Așa că limbajul ales este, de obicei, unul care nu-i face pe oameni să se apropie de știință. Limbajul ales trebuie să fie selectat în funcție de persoanele cu care dorim să comunicăm. Rezultatele obținute în urma cercetării pot fi folosite în mai multe domenii – pentru a informa populația generală sau guvernele, pentru a se lua decizii bazate pe dovezi concrete”.
În termeni cât mai simpli, domeniul pe care Oana l-a studiat și în care a activat -neuroștiința – este domeniul care se ocupă cu studiul creierului. Acesta presupune în primul rând „anatomia creierului, cum procesează semnalele, alcătuirea celulară a creierului, dar și modul în care acesta transformă informația pe care o primește și semnalele prin care comunică în comportamentul pe care noi îl putem observa în viața de zi cu zi”.
În afara neuroștiinței, Oana a fost încă de când era mică o fană a sportului, fie că l-a urmărit, fie că l-a practicat. „Am trecut prin mai multe sporturi, am făcut karate aproape 14 ani, sunt un mare fan al tenisului, pe care mai mult îl urmăresc decât îl joc. Recent, legat de pasiunea pe care am dobândit-o pentru comunicarea rezultatelor științifice într-un mod cât mai accesibil, am început un curs de ilustrație grafică, pentru a putea comunica în mod vizual rezultatele pe care le obțin în cercetare”.
Iuliana Bledea a studiat patru ani neuroștiințele la Londra, reprofilându-se apoi spre inteligența artificială, în combinație cu neuroștiința. Acum este studentă la un master de procesare a informației neuronale în Tubingen, Germania.
Ca parte din echipa unui laureat la Premiul Nobel, Iuliana a cercetat mecanismele de reprezentare a spațiului în creier, adică „un fel de sistem GPS pe care fiecare dintre noi îl are în creier”. Acest sistem a fost descoperit de profesorul John O’Keefe, care a fost și supraveghetorul ei la master. „Am avut norocul ca el să mă ia în echipa lui la master și a fost o experiență deosebită, pentru că este un profesor desăvârșit. Este un om foarte calm, care mi-a oferit șansa de a înțelege mai bine acest domeniu și de a-mi lărgi orizontul înspre posibilitățile pe care le am prin intermediul neuroștiințelor”.
Când nu cercetează, își petrece timpul prin drumeții, pentru că îi place foarte mult natura. De asemenea, e pasionată de învățământ și își dorește ca în viitor să poată avea un rol semnificativ în îmbunătățirea educației în România.
Paula Gherghinescu e foarte pasionată de științe, are o licență și un masterat în fizică la Oxford, iar în prezent este doctorandă în astrofizică la University of Surrey. Domeniul pe care îl cercetează la doctorat se numește galactic dynamic – învață mai multe despre materia întunecată din galaxii, folosindu-se de felul în care se mișcă stelele din interiorul lor. Totodată, utilizează toată informația dinamică pentru a vedea cum s-a asamblat o anumită galaxie în timp, câte galaxii mai mici a înghițit, câte stele s-au născut în interior și câte au venit din exterior.
A fost pasionată de astrofizică încă de când era mică și nu-și amintește să fi vrut vreodată să facă altceva, însă în timpul liber îi place foarte mult să citească (nonfiction-istorie, politică, sociologie), îi place să picteze și să facă sport, mai ales badminton. 
Timișoara Science Festival, ediția 2022
Colaborarea Oanei Gurău cu RSF a început la Oxford for Romania, o școală de vară pentru copiii din mediile dezavantajate, unde a cunoscut-o pe Oana Romocea (una dintre fondatoarele festivalului). Deși s-au întâlnit în 2018, Oana s-a alăturat echipei atunci când festivalul a realizat o serie de webinarii online, din cauza pandemiei.
E de părere că cele două zile în care a participat, prima la Jimbolia și cea de-a doua, în licee, au fost destul de diferite. „În prima zi ne-au așteptat o sală plină cu peste 200 de elevi entuziasmați și curioși să afle cine suntem noi, ce înseamnă să fii cercetător, ce pot face mai departe cu pasiunea lor. Sperăm că am plantat sămânța curiozității, pentru ca ei să-și urmeze visele, să aibă curajul și încredere în pasiunile lor. În cea de-a doua zi am vorbit mai mult despre domeniile în care noi facem cercetare, despre subiectele pe care le abordăm, am stat de vorbă cu elevii și am reușit să răspundem la întrebările lor. Sperăm că și lor le-am dat un mic imbold de a continua și de a folosi fiecare oportunitate pe care le-o oferă liceele de aici”, spune Oana.
📸 Televiziunea Jimbolia
Iuliana a ajuns la RSF printr-un prieten care i-a spus că se caută mentori. „Mi s-a părut fascinant faptul că un grup de români s-a mobilizat să facă un asemenea eveniment. Mi-am dorit să fac parte din proiect pentru că mă interesează să aducem știința mai aproape de România, fiindcă este, într-adevăr, un deficit mare de susținere a ei în mediul educațional românesc, din păcate”.
Acțiunea de la Jimbolia i s-a părut una foarte frumoasă, copiii fiind bucuroși de prezența lor: „a fost chiar emoționant și foarte satisfăcător să vedem că și în zona rurală reușim să avem un impact asupra elevilor. Asta ne-am și dorit – să ajungem la acei elevi care în mod normal nu au posibilitatea de accesa anumite resurse, să clădim o punte de legătură între diaspora academică și copiii din zonele rurale din România”.
În cea de-a doua zi spune că a întâlnit copii foarte inteligenți, deschiși, foarte dornici să învețe și să descopere, iar cea de-a treia zi a fost cea mai distractivă: „copiii au putut veni să facă experimente alături de noi, am avut mulți voluntari care au fost foarte dedicați activităților pe care le-am desfășurat, a fost o zi plină de zâmbete, multă distracție și marea majoritate a reușit să învețe ceva din experimentele pe care le-am desfășurat. Au fost foarte mulți oameni, cursul celor care intrau și ieșeau din festival a fost continuu, până în ultima clipă, când am început să strângem experimentele”.
📸 Romanian Science Festival
Paula a cunoscut-o și ea pe Oana Romocea la Oxford for Romania, de unde a început și colaborarea cu Timișoara Science Festival. I se pare că festivalul a crescut foarte mult: „inițial, era vorba să fie târg de științe și workshop-uri în aer liber, iar când a venit pandemia, noi am încercat să o luăm ca pe o oportunitate să ajungem la și mai mulți copii. Atunci am venit cu ideea de webinarii online, după am venit cu ideea de a merge la clase. Am invitat profesori de peste tot din țară să se înscrie pentru o oră în care un mentor RSF vine la clasă și vorbește despre domeniul în care el sau ea activează. A fost super fain, am ajuns la foarte mulți copii, am mai avut multe proiecte de atunci”.
În ediția din acest an spune că s-au întâmplat multe lucruri și s-a dormit foarte puțin. Crede că e o discrepanță foarte mare între oportunitățile pe care le au copiii din marile orașe față de cei din orașele mici sau sate. „Au venit și copii din satele alăturate Jimboliei, am vorbit despre ce facem noi, am avut niște workshop-uri, a fost super fain, copiii au fost foarte interesați, toată lumea a fost încântată și a fost foarte emoționant”, povestește Paula. Și despre copiii de la liceele timișorene are aceeași părere: „am primit multe întrebări, se vedea că sunt foarte pasionați, stăteau cu ochii mari și nu mișcau”.
📸 Romanian Science Festival
De ce e important să vorbim despre știință?
Le-am întrebat pe fete de ce e important ca în România să existe proiecte care să le ofere astfel de interacțiune elevilor și de ce e important să vorbim despre știință, de fapt.
Oana e de părere că știința e necesară în viața de zi cu zi și mereu va fi nevoie de oameni care să o ducă la un alt nivel, să o dezvolte mai mult. Festivalul, primul de acest gen din România, prezintă știința în alt format față de cel prezentat în școlile de la noi din țară. „Cred că le acordăm elevilor o nouă oportunitate să se îndrăgostească de știință, văzând-o altfel decât o văd de obicei. Poate asocierea cu școala a fost un dezavantaj pentru știință în fața unora, dar poate fi un avantaj în fața altora”.
Având acces la știință într-un mod mai practic și având niște modele pe care să le urmeze mai departe, elevii își pot concretiza pasiunile și pot afla cum pot pune în practică ce le-a plăcut în timpul orelor. „Încercăm să simulăm puțin și structura predării științelor în alte țări și să ne asigurăm că putem să suplimentăm ce ei învață la școală, cu informații mai practice, să le arătăm că te poți distra făcând știință”.
📸 Televiziunea Jimbolia
Iuliana a observat că elevii din marea majoritate a regiunilor din România tind să se îndrepte către „domeniile cheie”: medicină sau informatică. „Elevilor nu li s-au deschis încă orizonturile spre cercetarea științifică sau înspre alte domenii care în străinătate sunt destul de căutate și la îndemâna elevilor. Prin intermediul activităților noastre, deja am găsit tineri care nu știau că pot face acest gen de meserie în viață și, prin simplul fapt că am putut să le povestim despre munca noastră, și-au dat seama că asta își doreau și ei să facă, dar nu aveau orizontul deschis în această direcție”.
Paula crede că domeniul educațional este destul de slab în România și este un mod alternativ de a fi expus la subiectele STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică). „E un mod distractiv de a învăța despre științe și de a te menține curios. Feedback-ul a fost foarte pozitiv, și pentru că nu avem aceste resurse în România, mi se pare important să prezentăm un festival de științe de acest gen. Iar prin webinariile pe care noi le-am realizat, am creat una dintre cele mai mari resurse de materiale de științe în limba română, de care este mare nevoie acum în țară”.
📸 Romanian Science Festival
Ca femeie în domeniul științific, te confrunți sau nu cu discriminări?
Le-am întrebat pe cele trei intervievate dacă au existat momente în care s-au simțit tratate diferit doar pentru că sunt femei în domeniul științific, dacă au fost discriminate, și cum au trecut peste aceste situații.
Oana Gurău crede că e depinde de mediu. Spune că e posibil să fi fost norocoasă, să nu vină nimic explicit din partea celorlalți, sau poate a trecut prea mult timp de atunci și a încercat să nege experiențe. După liceul pe care l-a făcut în România, a plecat în Germania, iar apoi în Anglia și a încercat să compare experiențele: „În mod explicit, cred că nu m-a descurajat nimeni sau am ales eu să nu bag în seamă. Mi-a plăcut foarte mult fizica în liceu și făceam parte din lotul județului pentru olimpiade, dar acolo nu am simțit vreo discriminare”.
În schimb, ce am observat pe parcursul ultimilor ani, a fost diferența la nivel de gen când venea vorba de curaj în abordarea unei promovări, de prezentări, mai ales la anumite conferințe de știință. Lipsa curajului creștea cu atât mai mult cu cât ajungeai să fii în minoritate în contextul în care urma să-ți prezinți cercetarea. „Cred că e cazul să se schimbe acest lucru! În prezentările noastre am pus accent și pe asta și ne-am asigurat ca fetele să fie conștiente că nu doar că este loc pentru ele, ci este și nevoie de ele în toate domeniile, în toate subiectele care compun știința în general”.
📸 Televiziunea Jimbolia
În academia din diasporă, Iulianei nu i s-a întâmplat vreodată așa ceva. E de părere că occidentul este mult mai deschis în a înțelege faptul că femeile și bărbații sunt la același nivel, indiferent de domeniu. „Cred că nici nu am avut încă experiența de femeie adultă, matură, care începe să-și întemeieze o familie și să continue în cercetare. Cred că acolo poate devine puțin diferit, pentru că femeile au nevoie o perioadă să se ocupe mai mult de familie decât de carieră. Poate că acolo încep să apară anumite discrepanțe între femei și bărbați, dar mie personal nu mi s-a întâmplat asta niciodată”.
Paula Gherghinescu a auzit de multe ori că știința nu e pentru fete. Își dădea seama cum băieții erau priviți ca fiind mai apți pentru domenii STEM, fără să se ia în considerare că fetele au aceeași performanța sau poate chiar una mai bună decât băieții. „Mi s-a zis că că nu e pentru fete, mi s-a recomandat să aleg domeniul medicinei, dar nu să fiu doctoriță, ci asistentă”. La facultate, procentul fetelor era unul foarte mic. „Îmi dădeam seama cum unii dintre băieți nu luau în serios fetele, chiar dacă făceau la fel de bine ca ei. Depinde și de om. Nu pot să zic că a fost foarte des. Dar era o atmosferă de acest gen venită de la anumiți băieți.
Pe mine nu prea mă interesează ce se zice în jurul meu. Sunt foarte încăpățânată de fel și familia mea a fost alături de mine, mi-au spus că pot să fac orice. Nu mă afectează, dar știu că lucrurile astea pot afecta foarte mult. Există situații foarte grave, în care fetele chiar renunță”.
📸 Romanian Science Festival
Dacă ar trebui să le da un sfat tinerelor care și-ar dori să se orienteze către o carieră în domeniul științific, atât Oana, cât și Iuliana și Paula le încurajează să meargă înainte, să își urmeze drumul cu curaj.
„Să aibă curaj și încredere, să se creadă pe ele și nu pe alții care le spun că poate li s-ar potrivi alte lucruri decât ele simt. Să nu se gândească vreodată că faptul că sunt fete joacă vreun rol în cariera lor, în alegerile pe care trebuie să le facă mai departe, asta poate deveni chiar un avantaj. Să nu dea înapoi de la nici o oportunitate și dacă nu există un loc la masă, să și-l facă, pentru că este mai mult decât nevoie!” – Oana Gurău
„Să-și urmeze visul și să nu renunțe niciodată să spere că pot să reușească chiar și imposibilul. Este vorba de multă muncă și dedicare în acest domeniu și, cât timp îți dorești foarte tare să obții anumite lucruri, cu siguranță se poate!” – Iuliana Bledea
„Să nu ezite! Dacă asta e ce vor să facă, lumea e mult mai deschisă acum, nu mai e așa de rău. Stereotipurile fac rău. Atunci când te întâlnești cu stereotipuri nu pot decât să spun să filtrezi oamenii aceia afară din viața ta, pentru că nu ei vor ajunge să fie alături de tine când tu vei avea succes”. – Paula Gherghinescu
📸 Romanian Science Festival / Televiziunea Jimbolia
Modul în care se alege viitorul sau următorul pas după liceu ar trebui să fie altfel. „Mi se pare că gândirea este restricționată aici – dacă îți place biologia, te duci la medicină, dacă îți place fizica, te duci la politehnică. Aș vrea să adauge puțină creativitate, să nu se simtă nimeni constrâns de drumurile care au fost pavate de alții înainte. Să aibă curaj să îmbine alte drumuri, să nu le fie teamă că lucrurile se vor schimba sau că nu vor fi așa cum se așteptau. Să devină o decizie mai flexibilă, poate asta vine și cu mai mult entuziasm, sper!”, a încheiat Oana Gurău.
Cu mai mult entuziasm și creativitate lucrează și echipa Romanian Science Festival încă de la înființare, din 2018. În patru ani, comunitatea mentorilor RSF a ajuns la peste 100 de studenți, cercetători și profesioniști români din diaspora, care se implică în diferite activități: târguri de știință, webinarii, vizite la clasele online sau concursuri – ajungând în peste 150 de școli și la peste 100.000 de elevi din țara noastră. Mai multe detalii despre următoarele evenimente aflați de pe site și de pe pagina de Facebook.
