Daniel Săvescu este din Drobeta-Turnu Severin, este elev la actorie la Liceul de Artă „Ion Vidu” din Timișoara și încearcă să descopere ce tip de teatru i-ar plăcea să facă. Din când în când, se joacă și cu regia. Nu-i place să monteze ceva clasic și crede că se orientează către un teatru social sau politic. „Îmi place să merg la teatru și să mă zguduie un spectacol, să-mi pună niște întrebări, să fie ceva ce să mă revolte. Și asta caut și eu să fac prin textele pe care le montez”.
Crezi că titlul de Capitală Europeană a Culturii îți va oferi mai multe? Ce impact are asupra ta?
Mi-ar plăcea să cred că îmi oferă mai multe și cred că ar trebui să aibă un impact mai mare asupra mea. Momentan nu se simte asta, suntem la jumătatea lunii ianuarie, poate din februarie, după evenimentul de deschidere se vor întâmpla mai multe. În mod clar, nu s-ar fi întâmplat multe lucruri dacă nu am fi fost capitală culturală, însă eu am așteptări mult mai mari și vreau mult mai mult decât tot ce am văzut până acum.
Ce am văzut și ce s-a întâmplat până acum, mă dezamăgește. Mă aștept să se întâmple ceva mai bine, să apară evenimente mai multe sau proiecte pentru tineri… nu neapărat ca mine, pentru că poate e devreme din liceu să faci ceva, dar măcar să existe niște spații unde să putem și noi să facem, spații mai mici în care să facem.
Oricum, mi se pare incredibil că teatrul independent, în afară de două spații/trupe, care nu au un repertoriu chiar lunar, nu există. Ar fi fain să existe două-trei spectacole pentru toate categoriile de persoane.
Referitor la dezamăgire, la nemulțumire… vorbim despre evenimentele realizate pentru pregătirea anului 2023?
Da, vorbim despre ce s-a întâmplat până acum. Am văzut o postare pe Facebook acum câteva zile, în care cineva spunea că i s-ar fi părut super bine sau normal (deși nu știu ce e normal) ca în stații de tramvai, în autobuze, sau chiar în serviciile de taxi să fie programe cu ce se întâmplă, să fie măcar un afiș că suntem capitală culturală, nu să fie totul doar online. Există foarte mulți oameni care nu văd aceste evenimente. Sunt doar afișe pe panourile publicitare verzi. Pe mine, ca tânăr, nu mă atrage acel panou.
Mi s-a întâmplat să merg cu mai mulți șoferi de Uber și să spun la un moment dat ceva legat de teatru, că mă aștept la niște spectacole bune în 2023. Și mă întrebau de ce și dacă de la 2022 nu m-am așteptat. Și le spuneam că suntem capitală culturală. „A, da?”
Cum să nu promovezi asta în public? Nu prin bannere de 20 de metri în Piața Libertății, în spații mai mici. Nu toată lumea locuiește în Piața Libertății sau nu toată lumea ajunge acolo.
Este problematic că suntem deja în 2023 și lumea încă nu știe că suntem capitală culturală. Eu știu despre tine că ești interesat de teatru și film. Mai există un subdomeniu de care ești interesat?
Nu știu dacă ar intra în categoria teatru-film și scrisul. Când am un text sau când propun unul, îl trec foarte mult prin filtrul meu. De multe ori iese modificat, dar încerc să mențin aceleași probleme pe care le căuta și autorul.
Sunt interesat și de crearea unor spații în care să se întâmple evenimente. La noi în liceu, mai mulți dintre noi am reușit să facem un festival de teatru. Suntem secție de teatru în acest liceu de 25 de ani și noi nu aveam un festival de teatru. A fost prin 2000 și ceva unul, dar s-a transformat ulterior în Olimpiada Națională. De aici a plecat.
Încerc și prin teatru independent să caut un spațiu sau să fac eu ceva în spațiul public. Nu-mi place să mă consider un actor care așteaptă să i se întâmple. Caut eu să fac ceva.
La ce tip de evenimente participi cel mai des?
În ultimul timp, mi se pare că în Timișoara nu e teatrul pe care îl caut eu și încerc să găsesc în alte orașe sau în online, să văd ce se întâmplă prin alte țări, deși acolo sunt alte probleme și e un alt teatru. În România, am tot fost în București la spectacole, majoritatea ale lui Eugen Jebeleanu. Caut să fie un teatru militant.
Suntem la 500 de km de București și asta se întâmplă acolo, dar la noi parcă nici nu a ajuns asta. Și nu cred că sunt un spectator foarte pretențios – cer un teatru care să mă lovească. Aici sunt foarte puține spectacole care să-mi placă, despre care să spun că sunt ceea ce caut sau care să mă revolte. Pot să merg la un spectacol și să spun că a fost ok.
Dar care sunt subiectele pe care vrei să le vezi mai des?
În principal minoritățile. Fie că vorbim de minoritate sexuală, națională, de abuzuri, mă interesează asta. În teatrele din Timișoara, foarte rare sunt spectacolele astea, și mi se pare că ar trebui să existe loc pentru orice. Nu să văd doar niște spectacole pe niște teme pentru care nu simt nimic. Mă interesează minoritățile și prin textele pe care le propun.
Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult sau să revezi din punct de vedere al produselor culturale în oraș?
Tot de teatrul independent mă lovesc, se întâmplă să mai vină spectacole din București, Opera găzduiește, dar sunt spectacole tot de teatrul național, nu de teatru independent. S-au adus la un moment dat spectacole de teatru independent, prin diferite spații, doar că puțin. De ce nu se face aici teatru independent? Eu cred că există și locuri, și actori care să facă, și regizori care să monteze. Mi se pare ireal ca in Timișoara să nu existe teatru independent, care să aibă o stagiune!
Mi-ar plăcea să văd, mai ales acum, teatru stradal. Dar nu un eveniment, să fie constant ceva. Actori există în mod clar care să facă teatru stradal. Mi-ar plăcea să văd mult teatru independent, pentru că lovește cu niște spectacole și niște texte care nu sunt de obicei impuse de cineva sau sponsorizate de cineva. Un teatru național poate să facă și el asta, mi-ar plăcea să o facă, dar nu o face.
Cum crezi că o să fie Timișoara după ce acest an? Ce crezi că va rămâne și ce nu?
Ce mi-ar plăcea să rămână ar fi spații funcționale. Eu sper să se facă proiecte pe viitor, nu doar pe 2023, să se facă festivaluri, să se facă evenimente lunare.
Anul trecut au fost olimpiadele tinerilor, de muzică, de teatru și de coregrafie aici. Era discuția la un moment dat dacă să se țină și în 2023 la Timișoara. Nu trebuie să se mute toată România în Timișoara că e capitală culturală. În schimb, Timișoara trebuie să fie o voce după 2023, noi am fost capitală culturală, uite ce regizori avem în teatre, uite ce teatre avem, uite ce se întâmplă aici. Asta mi-ar plăcea, să rămână spații și proiecte, care să nu fie doar în 2023.
Recomandă-mi câteva evenimente.
Am mers prima dată la teatru în Timișoara acum doi ani. Există festivaluri de teatru foarte faine aici: Eurothalia (Teatrul German), TESZT (Teatrul Maghiar), Festivalul Internațional de Animație „Sub bagheta lui Merlin” (Teatrul Merlin) – e un festival foarte mișto, pe care eu l-aș face mai mult de o singură săptămână într-un an.
Mi-a plăcut vara trecută când am fost voluntar la Ceau, Cinema!
Nu pot să nu spun „Katzelmacher. Dacă n-ar fi vorba despre iubire” când vine vorba să recomand un spectacol. Este printre spectacolele mele favorite produse în Timișoara.
La cine să ne uităm?
Aș spune Beatrice Tudor de la Unfold Motion. Ea mi-a venit prima în minte. Și pe ce caut eu, regizorul Eugen Jebeleanu.
Îmi place ce încearcă Ovidiu Mihăiță să facă la Teatrul Auăleu. La Teatrul German, încerc să mă duc destul de des la spectacolele lor – n-am cum să nu zic Niko Becker, îmi place foarte mult. La Teatrul Maghiar, directorul Attila Balázs încearcă să diversifice puțin spectacolele din stagiune și mi se pare tare fain.
De final:
O să repet asta! Să fie, domne, teatru independent în Timișoara, să se facă spectacole independente! Pentru mine asta înseamnă teatru: să zici ce te deranjează, ce probleme vezi în societate, să nu se impună un anumit text.
Mi-ar plăcea mult să existe spectacole pentru tineri. Eu sunt un caz fericit, pentru că îmi place teatrul și vreau să fac asta. Dar am colegi și alți oameni pe care îi cunosc de vârsta mea care nu merg la teatru. „Să văd ce?”. Îmi place foarte mult dacă recomand cuiva un spectacol, să îl văd eu înainte. Omul are încredere în mine.
E și datoria mea să aduc public la teatru, dar e și datoria teatrelor să aducă public la ei la teatru. Mai mult decât datoria mea. Și să fie vizibile evenimentele pentru tineri. Nu ajunge să pui două postări pe Facebook, să creezi un eveniment și să crezi că vor veni tinerii la teatru. Nu se întâmplă asta!
Fotografiile au fost realizate în Parcul Botanic. Interviul cu Daniel face parte din seria Tinerii lui 2023, o inițiativă Spații Noi prin care spunem părerea tinerilor despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023. Dacă vrei să susții această serie, mă poți invita la cafea.
