Perne moi îmbibate cu parfum, amintiri, așteptare, o fată delicată și cei trei bărbați importanți din viața ei alcătuiesc în pași de dans spectacolul IUBEȘTE-MĂ 5 MINUTE. Acesta face parte din cadrul stagiunii DINAM, organizată de Unfold Motion.
Acest performance a avut un mesaj puternic în care s-au regăsit generațiile ce au părinții plecați la muncă în străinătate. Coregrafiat de Teodora Tudose, dezvăluie rănile sufletești provocate de lipsa figurii paterne și modul în care aceasta s-a reflectat în relațiile cu cei din jurul său.
Spectacolul debutează cu un prolog emoționant care dezvăluie situația ei familială. „Când eram mică, tata venea acasă de două ori pe an și stătea cinci săptămâni. Cele cinci săptămâni păreau ca cinci minute.” Imaginea copilului care tânjește după prezența tatălui s-a reflectat prin pernele aruncate pe jos de furie, iar mai apoi strânse cu putere în brațe, fiindcă mai păstrau parfumul acestuia.
Fiecare dans în pereche a oglindit relația fetei gingașe și fragile cu tatăl său, cu fratele, iar mai apoi cu persoana iubită. Dansul alături de tatăl ei a fost emoționant, plin de îmbrățișări și momente de afecțiune. Absența sa a creat un gol vizibil pe care persoana iubită a încercat să îl umple, prin crearea unei conexiuni sufletești autentice. Relația cu tatăl său se reflectă și în cea de cuplu, trecutul fiind o piedică în calea fericirii sale. Față de fratele ei, a reprezentat sora protectoare care îl apără de criticile constante ale părintelui lor conservator.
Costumațiile de scenă au dezvăluit personalitatea fiecăruia. Teodora Tudose a transmis fragilitate și suavitate printr-o rochie roz pal. Tatăl a fost bărbatul elegant, șarmant, parfumat în exces și deosebit de serios. Fratele a purtat o costumație mai nonconformistă pentru un gentleman. Pantalonii scurți, atitudinea rebelă și cercelul din ureche fiind motive de conflict între el și tatăl său. Îmbrăcat într-un costum elegant, iubitul a fost reprezentarea masculinității și a căldurii, în același timp.
Pernele strânse în brațe cu dor, aruncate la pământ și strânse din nou la piept ca înainte, sunetul clapelor de pian și momentele de afecțiune dintre performeri au făcut ca atmosfera să fie încărcată din punct de vedere emoțional și au reușit să transmită efectul dureros al abandonului.
Momentul de cvartet a exprimat dorința de a primi iubire în mod constant și teama puternică de abandon. Cei patru performeri s-au împletit într-un dans în care nimeni nu avea voie să se îndepărteze. De fiecare dată când unul dintre performeri voia să părăsească dansul, Teodora îl prindea de mână, pentru a rămâne alături de ea. O ridică pe brațe, ei fiind pilonii pe care se sprijină fragilitatea și stările emoționale ale fetei.
La final, iertarea și dorința de a merge mai departe sunt modurile prin care lipsa afecțiunii, lipsa prezenței tatălui și toate insecuritățile și vulnerabilitățile au fost spulberate. Timpul unui nou început a fost marcat de o rochie de mireasă. Cei trei bărbați au dispărut sub trena ei, și astfel, fata s-a putut îndrepta spre un alt scenariu, posibil mai fericit.
Acest spectacol, pe lângă povestea Teodorei, ne-a oferit și o lecție importantă. Prezența părinților nu poate fi înlocuită de nimeni și de nimic, De aceea, trebuie să apreciem fiecare moment petrecut cu cei ce ne iubesc, pentru că nu vom ști niciodată când, și pentru noi, cinci săptămâni se vor transforma în 5 minute.
Echipa artistică: Teodora Tudose| coregrafie, Andrei Cristea, Sergiu Diță, George Pleșca, Teodora Tudose|distribuție, Sarah Mitrofan| muzică, Nicoleta Ivan| lumini, Valentin Teodorescu| costume.
Foto: Lorena Dumitrașcu| Light Stories
