RO (scroll down for English)
The Bar a adus în fața publicului timișorean un spectacol revigorant, profund, sensibil și pe alocuri amuzant. Producția, realizată de Moveo Dance Company din Malta, a deschis stagiunea de dans contemporan DINAM 2022 a Asociației Unfold Motion.
Echipa artistică a fost formată din Charlotte Carpentier, Cindelle Bouard, Diane Portelli, Julia Lundberg, Dorian Mallia, Gabriele Farinacci, Lucas Machado și Victor Hermundstad. Membri trupei au decis, printr-o procedură simplă, cine va coregrafia momentele care au putut fi văzute pe scena Casei Tineretului: au tras la sorți – întâi tipul de coregrafie pe care îl vor realiza (solo, duet, trio sau de grup) și apoi numele celor a căror coregrafie o vor realiza.
Practic, 6 coregrafi au spus povestea a 8 personaje, ilustrând interacțiunea lor din timpul unei nopți pline de evenimente dintr-un bar local. Publicul a fost invitat să fie martor la cum evoluează relațiile lor, pe măsură ce fiecare personaj consumă mai mult alcool și fiecare își dezvăluie adevărata culoare. Și dacă tot am menționat culorile, light design-ul a fost unul spectaculos, redând adevărata nebunie cromatică dintr-un bar, dar fără să fie deranjantă, fără să aibă treceri bruște.
Principalele inspirații folosite la conceperea coregrafiei au fost extrase din experiențele dansatorilor din tinerețe, din momentele în care au ieșit la băut cu prietenii, iar acest lucru a făcut ca spectacolul să fie unul cu care să te identifici. Sau cel puțin cu un moment din el.
Personajele au tipologii pe care le întâlnim și în viața de zi cu zi: tipa care vine în căutarea unor prieteni, cel care bea până cade (la propriu) sub masă, femeia divorțată care își dorește să fie din nou iubită, prietenul care are grijă de toată lumea, naiva îndrăgostită de cel mai frumos bărbat din bar, băiatul cool care își ascunde singurătatea și nesiguranțele sau fata îndrăgostită de prietena ei.
Mi-au plăcut enorm trecerile de la un moment la altul. Muzica a fost atât de bine aleasă, pornind de la Madama Butterfly până la Village People sau Britney Spears, încât mi-a părut că văd mai multe spectacole într-unul singur.
A fost, într-adevăr, un rollercoaster emoțional, atât pentru interpreți, cât și pentru public. M-am identificat destul de mult cu fata (interpretată de Julia Lundberg) care își caută prieteni noi, care încearcă să facă parte dintr-un grup și care atunci când prinde ocazia, vrea să iasă în evidență arătându-și cele mai bune mișcări pe o piesă a lui Britney. Fata aceea eram eu cu câțiva ani în urmă. Fata aceea sunt eu azi. Uneori.
Subiectele, deși sunt greoaie în viețile noastre și ne e incomod să vorbim despre ele, au fost tratate cu o deosebită puritate. Am apreciat că scena unui abuz sexual (între personajele lui Diane Portelli și Dorian Mallia) nu a fost una explicită, ci mai degrabă cu neclaritate în mișcare, dar cu precizie în înțeles. De asemenea, mi s-a părut mult mai important felul în care au pus accentul pe urmele lăsate asupra victimei: sentimentul de negare, întregul proces de gândire în exces, repetarea în oglindă a felului în care va răspunde oamenilor – sugerează călătoria psihologică pe care o face cineva care trece printr-un astfel de eveniment.
Și totuși, așa cum spun și cei de la Moveo despre spectacol, what happens at the bar, stays at the bar. Nouă, celor care am fost cu ei în această experiență, mie, cea care am încercat să trec dincolo de bucuria oferită de spectacol și să văd performance-ul într-un mod mai tehnic, nu ne rămâne decât să păstrăm în memorie ce s-a întâmplat „la bar”.
Închei doar prin a spune scurt: barul este despre consimțământ, iubire, dorință, prietenie și uneori prea mult. Barul lor.
EN: Bittersweet at The Bar
The Bar brought to the Timisoara audience a refreshing, deep, sensitive and sometimes funny show. The production, made by Malta’s Moveo Dance Company, opened the Unfold Motion Association’s DINAM 2022 contemporary dance season.
The artistic team was consisted of Charlotte Carpentier, Cindelle Bouard, Diane Portelli, Julia Lundberg, Dorian Mallia, Gabriele Farinacci, Lucas Machado and Victor Hermundstad. The group members decided, through a simple procedure, who would choreograph the moments that could be seen on the stage of the Casa Tineretului: they drew lots – first the type of choreography they will create (solo, duet, trio or group) and then the names of those whose choreography they will create.
Basically, 6 choreographers told the story of 8 characters, illustrating their interaction during an eventful night in a local bar. The audience was invited to witness their relationships evolve as each character consumed more alcohol and each revealed their true colors. And if we still mentioned the colors, the light design was spectacular, reproducing the true chromatic madness of a bar, but without being disturbing, without sudden transitions.
The main inspirations used in designing the choreography were drawn from the dancers’ experiences in their youth, from times when they went out drinking with friends, and this made the show one to relate to. Or at least with a moment of it.
The characters have types that we also meet in everyday life: the girl who comes looking for friends, the one who drinks until he falls (literally) under the table, the divorced woman who wants to be loved again, the friend who takes care of everyone, the naive in love with the most handsome man in the bar, the cool boy hiding his loneliness and insecurities or the girl in love with her friend.
I really enjoyed the transitions from one moment to another. The music was so well chosen, starting from Madama Butterfly to the Village People or Britney Spears, that I felt like I was seeing several shows in one.
It was indeed an emotional rollercoaster, both for the performers and the audience. I identified quite a bit with the girl (played by Julia Lundberg) who is looking for new friends, who is trying to fit into a group and when she gets the chance, she wants to stand out by showing off her best moves on a Britney song. That girl was me a few years ago. That girl is me today. Sometimes.
The subjects, although they are heavy in our lives and uncomfortable to talk about, were treated with a special purity. I appreciated that the sexual abuse scene (between the characters of Diane Portelli and Dorian Mallia) was not an explicit one, rather with a blur in movement, but with precision in meaning. I also found it much more important how they emphasized the marks left on the victim: the feeling of denial, the whole overthinking process, the mirroring of how she will respond to people – it suggests the psychological journey that someone who goes through such an event experiences.
And yet, as the people from Moveo say about the show, what happens at the bar, stays at the bar. We, those who were with them in this experience, I, the one who tried to go beyond the joy offered by the show and see the performance in a more technical way, can only keep in our memory what happened „at the bar”.
I’ll just end by saying briefly: the bar is about consent, love, desire, friendship and sometimes too much. Their bar.
Foto: Lorena Dumitrașcu | Light Stories
