Iustin Călin vine din Onești și a terminat Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul UVT. În prezent este profesor de pian, chitară, teorie muzicală și are propria școală de canto. Este fanul echipei Juventus, îi plac animalele, iar melodiile formației Holograf sunt preferatele sale. Provocat să se descrie în 5 cuvinte, Iustin a ales să spună despre el că este o persoană empatică, sufletistă, atentă la nevoile celorlalți, iubitoare de călătorii și, ,,de ce nu, poate și talentată”.
De-a lungul timpului, Iustin a concertat în mai multe țări, atât în locații convenționale, precum teatrele sau bisericile, cât și în cadre mai restrânse. Dintre toate deplasările, își amintește de o experiență inedită trăită într-un turneu din Olanda. „A fost ca un spectacol în familie. M-am simțit de parcă fiecare s-a adunat din aproape în aproape. Intrarea a fost liberă și îmi aduc aminte și acum reacția publicului – terminasem faimoasa piesă a lui Frank Sinatra, My way, iar la final toată sala s-a ridicat în picioare și au urmat 10 minute de aplauze. A fost una din experiențele pe care le-am trăit cu bucurie!”
Până la concerte, deplasările în străinătate și activitățile pe care le desfășoară astăzi, Iustin a avut de parcurs un drum pe care a început să pășească încă din copilărie. În clasa a doua a început să studieze chitara la clubul elevilor din școala unde învăța, iar mai apoi a devenit pasionat și de orgă.
„Mai serios a început în momentul în care am mers la o familie în Italia. Ei mi-au oferit niște cursuri la Bergamo, am studiat muzica și la Milano, m-au ajutat mult să cresc. În școala generală mi-am dorit să ajung la liceul de arte să studiez muzica, însă acest liceu nu era în orașul în care am crescut. Asta a însemnat o adevărată provocare pentru mine. Dar am mers mai departe și așa am început să fac asta ca performanță.”
Acum, el este cel ce ghidează pașii copiilor spre o carieră în lumea muzicii. „Mulți mă întreabă: Iustine, cum ai răbdare? Cred că din experiența mea de viață chiar am învățat să am răbdare, nu cu copiii neapărat, ci în primul rând cu mine”. Această răbdare se transpune în prietenie și într-o conexiune personală prin care Iustin dorește să își ajute elevii să evolueze și să își cultive talentul.
Dacă pasiunea nu e dezvoltată în modul corect, ea moare. Talentul, dacă nu e dezvoltat în modul corect, el moare.
„Însă atunci când talentul, dorința și munca merg la pachet, pas cu pas, zi de zi, atunci deja dau un rezultat.” Iustin spune bucuros că rezultatele elevilor săi îi aduc multă împlinire sufletească, știind că el este cel care i-a pregătit. Astfel, partea financiară rămâne în plan secund. „Am suficienți copii care vin, îmi ascultă sfaturile, am suficienți copii încât să pot să fac din asta o parte din traiul meu, însă nu fac din asta scopul principal. Nu o fac doar pentru bani. E poate ultimul lucru cu care îi bat la cap pe părinți”.
În cadrul săptămânii ecumenice desfășurată în perioada 1-7 mai 2023, Iustin a contribuit la spectacolul Dare to Shine, fiind responsabil de partea muzicală. Tema spectacolului a fost căutarea luminii în momentele întunecate și a prezentat situații dificile din viața adolescenților din ziua de azi.
„Din păcate, văd multe situații de bullying, discriminări între copii și bătaie de joc. Pe moment, pot părea glume, și toată lumea râde, dar există riscul ca toate aceste lucruri să lase urme adânci în viața tinerilor.
Eu devin o „hienă” când aud de bullying și discriminare, nu neapărat pentru că am trăit-o în viață a mea, ci pentru că nu-mi doresc ca tinerii să învețe să meargă pe premiza asta.
În ceea ce privește actorii din spectacol, aceștia au fost tineri, copii și studenți care, în ciuda faptului că au fost amatori, s-au descurcat foarte bine, spune Iustin. El nu a dorit ca ei să simtă presiunea spectacolului și a încercat să le transmită o stare de spirit pozitivă. „Simțiți-vă bine, bucurați-vă! Acolo n-am jucat pentru sume de bani, acolo a fost ceva făcut din suflet, ceva pus în scenă de multe luni. Și a fost ideal ca lucrurile să se simtă așa cum trebuiau simțite, nu ca o presiune, ci ca un spectacol”.
Iustin a participat la două emisiuni TV, la „X Factor” în 2016 și la „Românii au talent” în anul 2022. În ciuda succesului avut, Iustin se consideră un om modest care a știut să gestioneze impactul pozitiv al celebrității sale. „Faptul că am fost la Românii au talent a reprezentat „cireașa de pe tort”, un impuls pentru mine și pentru cariera mea. M-a văzut mai multă lume decât am crezut. Dar nu mi-a plăcut niciodată să mă consider o vedetă.
Acum, la spectacol, nu m-am dus să dirijez și atât. Am montat instrumentele, când ajungeam la scenă nu-i lăsam doar pe ceilalți să facă toată treaba. Cred că atunci când încep lucrurile cu un pic de modestie, oamenii te percep altfel. Pentru că, din păcate, mulți artiști care sunt acum, azi pot fi foarte sus și mâine se prăbușesc.”
Întrebat dacă au existat lucruri care l-au deranjat la oamenii cu care a lucrat, acelea au fost egoismul și delăsarea. Spune că uneori îl frustrează faptul că unii oameni nu depun munca și efortul necesare, însă își doresc să primească recunoștință și laude. Un lucru pe care Iustin îl apreciază în mod deosebit este munca în echipă.
El spune că împreună cu oamenii cu care lucrează formează un întreg, iar ca acest întreg să funcționeze, este nevoie de empatie, ajutor și atenție.
„Degeaba puteam să fiu eu pe scenă aia dacă eu n-aveam corul în spate, dacă nu aveam band-ul, dacă nu erau actorii. Adică, și ei, dacă nu mă aveau pe mine, nu ieșea spectacolul poate așa. Am funcționat ca un tot. Deseori am situații în care trebuie să mă confrunt cu persoane care îmi spun că și-ar dori mai multă atenție. Într-un grup trebuie să fii mai atent la cel care are mai multă nevoie de ajutor și empatie, la cel care e mai sensibil și stă mai retras, la cel care are nevoie de o vorbă în plus ca să fie încurajat. Pentru că fiecare om vine cu o poveste în spate, chiar dacă face parte dintr-un grup. Și ca tu să faci grupul să funcționeze, trebuie să știi să gestionezi lucrurile astea. Nu mereu le-am știut…”
Pentru că mare parte din timp și l-a dedicat muzicii, l-am întrebat pe Iustin ce ascultă el, care este cântărețul său favorit și cine l-a inspirat în cariera sa. Muzica îi definește starea. Atunci când este vesel, ascultă muzică veselă care îi dă un vibe pozitiv, iar „dacă azi îmi vine să plâng, ascult muzică mai lentă”. Trupa Holograf se află printre preferatele sale, însă ascultă diverse genuri pentru a fi la curent cu noile tendințe muzicale.
Inspirația lui nu provine din lume muzicii, Dumnezeu fiind cel care i-a ghidat pașii spre acest drum. „Nu am avut un model, pentru că eu am plecat cu muzica creștină, însă, dacă ar fi să aleg pe cineva, acela ar fi Dumnezeu. Cred că relația mea cu Dumnezeu a crescut pentru că viața mea nu a fost mereu ușoară. Nefiindu-mi ușor, cred că am reușit să Îl văd ca pe un sfânt al vieții mele, ca pe o persoană care mă poate ajuta atunci când nimeni nu o poate face. Și atunci am simțit că biserica era locul în care puteam să mă desfășor. Astfel, când stăteam în Onești am făcut parte dintr-un cor pe care l-am și dirijat la un moment dat. Acolo eram 60 de persoane, aveam și orchestră. Sunt câteva clipuri și pe Youtube cu noi.”
Pasiunea pentru muzica bisericească l-a determinat pe Iustin să înființeze un cor de tineret și la Timișoara, orașul în care locuiește acum. „Corul acesta din Tineret de la Timișoara s-a născut dintr-o idee, în pandemie. Ne-am întâlnit pe Zoom prima dată. Eu cântam și ei cântau după mine. Le-am propus apoi și să începem să ne vedem. Am devenit din ce în ce mai mulți, am ajuns să fim 25-30 de persoane. Dar fără să facem prea multă reclamă. Am făcut diverse plecări și prin țară și prin la festivaluri, nu doar liturghii. Facem și ieșiri, de Crăciun ne dăm cadouri. Suntem ca o familie, ca un grup. Și ca în orice familie, nu e ușor. Pentru că și acolo are fiecare caracterul lui și fiecare are așteptări de la dirijor, că dirijorul este cel mai tare, că rezolvă tot, dar nu e chiar așa… Dar faptul că ne adunăm și cântăm în numele Domnului e motivația noastră.”
Pe lângă muzică, Iustin e pasionat și de fotbal și de echipa italiană Juventus. Spune că e microbist și că merge pe stadion pentru a-și susține favoriții. „Sunt pasionat de fotbal. E singura mea pasiune extra. Mă duc chiar și pe stadioane. O urmăresc pe Juventus. Îmi place. Fotbalul e o chestie care a plecat tot din familia unde am crescut. Ei erau niște suporteri înfocați ai acestei echipe. Chiar și câinele și l-au luat alb negru după culorile lui Juventus.”
Întrebat de copilăria sa, a spus că nu a fost una ușoară. „Dar… nu vreau să mă plâng. Nu vreau să fac din asta un film de dramă. A fost o copilărie în care am încercat să mă găsesc pe mine. Muzica m-a salvat!”
Iustin s-a născut la Onești, județul Bacău, dar nu a fost crescut de părinții săi biologici, fiind abandonat. Dumnezeu nu a stat, ci și-a pus imediat amprenta, după cum spune Iustin, pentru că la vârsta de 2 săptămâni a ajuns în grija unor măicuțe italience de la o mănăstire abia deschisă în Onești. Când a împlinit 6 ani, o familie din Italia a dorit să îl adopte. Astfel, timp de 10 ani a mers în Italia în timpul vacanțelor de vară, însă adopția nu a fost posibilă.
Cu toate acestea, experiența a fost una benefică în viața sa. „Și pentru mine a fost un moment în care am învățat ce înseamnă să ai o familie.” În ciuda acestei situații, el a dorit să își cunoască părinții biologici și a reușit, în cele din urmă, să o găsească pe mama sa. Din păcate, aceasta s-a stins din viață la scurt timp, din cauza unor probleme grave de sănătate.
„Fiecare om va înțelege într-o zi de ce anumite lucruri s-au întâmplat în viața lui. Dar viața merge înainte. Înapoi nu mai putem. Știi vorba aia? Mergem doar înainte, că înapoi am mai fost. Ca să putem merge înainte, trebuie să știm ce să pregătim. E ca și cum ai sădi o plantă în pământ și o îngrijești pentru a înflori frumos. E foarte important ca terenul să fie curățat și planta să fie bine pusă ca mai departe să poți culege rodul. Dacă rămâi mereu cu buruienile alea din trecut, riști să nu culegi ceea ce trebuie. Și eu am văzut lecția asta zi de zi, seară de seară, încă din copilărie.”
În ceea ce privește situațiile dificile prin care a trecut ,spune că cele legate de bani sau de alte obiecte nu au avut niciodată importanță, însă relațiile cu oamenii au avut o însemnătate foarte mare. „Nu pun la suflet lucruri legate de job. Nu pun la suflet pierderea banilor. Pot să mă supăr doar pe moment. Nu pun la suflet anumite pierderi pe care le am din punct de vedere al lucrurilor materiale. Pot să mă supăr că mi-a căzut telefonul și s-a spart, dar mâine îmi trece și fac cumva să-mi iau altul. ”
„Legat de oameni, însă, acolo cred că e un aspect mai greu pentru mine. Pentru că toată viața mea am fugit după oameni. Am fugit după relații cu oamenii. Și cred că atunci când aceste relații devin un chin, să zic așa, sau se termină, atunci cred că apare dificultatea pentru mine. Cred că și golurile astea părintești, și golurile astea de afecțiune, am căutat să le acopăr prin prezența unor persoane.
Din păcate, cred că cel mai greu lucru pentru mine, în momentul acesta, e să știu că ajung seara acasă, încui ușa și acolo nu e nimeni. Sau ajung seara acasă și să nu am cu cine să iau masa. Și mie îmi lipsește interacțiunea asta, deși toată ziua sunt cu oameni, însă oamenii respectivi nu sunt persoane cu care eu am o legătură sufletească. Și da, cred că peste anumite momente mi-e foarte greu să trec. Cred că atunci când încerci să-ți vindeci sufletul, se vindecă mai greu decât orice. Pentru o rană apare un remediu, o cremă și se vindecă. Dar pentru alte lucruri care țin de suflet, acolo vindecarea e mai grea. Dar timpul, cred că până la urmă, le va rezolva și le va așeza pe toate. Mai devreme să mai târziu.”
Ăsta-i motto-ul meu, că într-o zi o să înțeleg de ce.
Iustin se bazează pe experiențele proprii atunci când își sfătuiește elevii. Pe lângă lecția de muzică, el predă și lecțiile ambiției, muncii, luptei și perseverenței, fără de care talentul nu poate fi valorizat cu adevărat. „Eu le spun tot timpul așa: dacă alții au reușit, puteți reuși și voi. Diferența este ambiția. Greșit nu este să cazi. Greșit este să nu te mai ridici. Nu este nimic rău în a greși, a face pași mărunți, în a cădea sau în a pierde. Rău este dacă faci toate astea și nu știi să o iei de la început.
Cred că e foarte important ca ei să fie capabili să creadă în steaua lor, în destinul lor, să fie capabili să creadă în ei. Eu plecam de la premisa că nimănui nu îi fac promisiuni. Nu le spun veniți la mine, că dacă vă învață Iustin să cântați, deveniți vedete. Eu le spun că mă străduiesc pe cât posibil să îi fac să cânte bine. Mai departe, steaua lor este a lor.”
Floare de Hawaii la Opera Națională Timișoara
Iustin spune că Dumnezeu a lucrat în viața lui, iar prezența Sa l-a ajutat să se ridice de fiecare dată și să meargă mai departe. De aceea, el ne povestește care a fost rolul bisericii în viața sa și de ce tinerii ar trebui să se apropie mai mult de divinitate. „Cred că noi fără biserică și fără Dumnezeu, am fi mai rău decât suntem astăzi. Cred că fiecare tânăr trece prin niște etape în care își dorește să se atașeze și să caute lucrurile pe care le vede, cum sunt cele materiale. Biserica și Dumnezeu sunt lucruri pe care nu le poți vedea, le poți doar simți.”
„Eu nu mă simt vrednic să dau sfaturi religioase tinerilor pentru că am putea discuta despre asta două zile încontinuu. Și poate n-am dat niciun răspuns nimănui. Pot doar să spun că… Dumnezeu lucrează în viața fiecăruia.”
Fiecare tânăr, mai devreme sau mai târziu, își va da seama că atunci când îl cauți pe Dumnezeu în viața ta, ești tot timpul cu un pas înainte.
Deși Iustin este catolic, din corul pe care îl conduce fac parte tineri din diverse confesiuni. De asemenea, el are prieteni din toate cultele și încearcă, astfel, să fie ca o punte de legătură între oamenii care provin din confesiuni diferite. „Eu am avut șansa să merg în multe biserici, am prieteni din toate cultele. Corul pe care l-am înființat a fost la bază un cor catolic, însă mi-am dorit să facă parte din el și tineri din diverse culte, cum ar fi neoprotestanții. Nu am închis porțile nimănui niciodată, din contră. Sunt omul care caută să lege punți și este greșit și rău faptul că religia și confesiunea ne etichetează. Dar cred că prin asta putem să începem, prin a accepta diferențele celorlalți. Putem să începem prin a fi puțin mai buni și mai toleranți”.
Vorbind despre relațiile dintre oameni, Iustin crede că legătura spirituală dintre ei este mai presus decât orice fel de atracție. El este de părere că oamenii ar trebui să se privească unii pe alții în suflet pentru a putea trăi împreună. „Pentru că ți se pare că iubești persoana, dar totuși nu iubești sufletul. Poate iubești trupul, poate iubești mintea și ce gândește, însă dacă mâine nu mai rezonează cu tine, ești tentat să pleci de lângă omul respectiv. Odată ce te legi din punct de vedere spiritual, știi să cauți cu adevărat valorile pe care biserica încă le arată și le exprimă prin frumosul decalog al iubirii.
Spunea un psiholog că toți oamenii sunt compatibili la bază. Lucrurile pot deveni incompatibile în momentul în care nu știm să acceptăm diferențele celuilalt. Asta nu înseamnă că dacă nu rezonez cu omul să-l țin în viața mea, că trebuie să accept tot. Dar dacă ne uităm doar înainte și nu suntem capabili să privim înăuntru, atunci nu o să reușim să construim o legătură cu cineva.”
Când privește în trecut, Iustin are regrete, însă nu ar schimba ceea ce s-a întâmplat. El consideră ceea ce a trăit stă la baza întregului parcurs pe care l-a avut în viață. „Am și regrete. Am regrete și pe plan personal, pe plan sufletesc. Am niște regrete că poate n-am reușit să mă concentrez pe anumite lucruri în viața mea mai mult. La bază, nu sunt un om care regretă ce a trăit. Pentru că tot ce-am trăit m-a adus aici. Dar, poate, aș fi putut să fac mai bine unele lucruri.”
L-a final am creat o relație de simetrie cu începutul interviului, însă de această dată, Iustin a avut sarcina de a spune care sunt cele 3 cuvinte care i-au definit viața și cariera până în acest punct. „Trei lucruri care mi-au definit viața și cariera… Pasiunea, ambiția și oamenii.”
