Lorena Păcurar are 24 de ani și provine „dintr-un sătuc îndepărtat din județul Arad”. Se descrie ca fiind o persoană comunicativă, jovială, căreia îi place foarte mult să vorbească, să cunoască oamenii, să le afle poveștile și să împărtășească cu ei experiențe.
A absolvit jurnalismul și un masterat în marketing, iar în prezent este web editor la publicația Tion. De asemenea, este redactor șef la revista În Bine, unde coordonează o echipă de aproximativ 20 de studenți voluntari.
O pasiune mai veche este fotografia, pe care a descoperit-o în copilărie, când le făcea „sesiuni foto” prietenelor ei – îi plăcea mai mult procesul de editare care urma. La liceu lucrurile au devenit mai serioase, a tot exersat, și a și câștigat locul III la un concurs național de fotografie, unde a trimis un apus pe care l-a surprins. Iar la facultate a făcut și un curs de fotojurnalism. Și, deși momentan e doar o pasiune pe care o explorează din când în când, s-a gândit ca pe viitor să își ia un aparat de fotografiat și să încerce ceva în această direcție.
Din punct de vedere al jurnalistului, cum ai simțit capitala culturală?
Eu am fost foarte entuziasmată la început, m-am gândit la explozia de evenimente care va avea loc. Aveam speranțe că va ieși ceva fain, că o să văd multe lucruri, o să întâlnesc oameni, o să am experiențe faine.
Dar acum, într-o retrospectivă, mi-am dat seama că s-au promovat foarte mult oamenii străini care au organizat evenimente aici și mai puțin cei care erau aici deja, cei care au un rol important pentru ceea ce reprezintă Timișoara. Mi-aș fi dorit să fie mai mult promovați oamenii de aici, în special tinerii. Nu am nici o problemă cu artiștii care au venit aici, pentru că până la urmă e vorba despre diversitate, dar aș fi preferat să se pună mai mult accent pe asta.
Sunt foarte mulți artiști foarte talentați care nu sunt promovați. Cred că ar fi fost o oportunitate foarte bună acum.
Mă așteptam cumva să fie acoperite toate ariile culturale, mi se pare că a fost multă muzică și concerte, mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe partea asta de dans, de teatru. Poate și evenimente cu o componență sportivă mai mare.
Ți-ar fi plăcut să fie și evenimente care să aibă o componentă cumva educaționalo-culturală?
Da, exact. Am văzut mulți tineri care întrebau dacă nu se organizează ateliere sportive sau de mediu.
Organizatorii, cei care au alcătuit acest program, probabil că au considerat că specificul trebuie să fie cultural. Mai mult decât orice altceva. Până la urmă, e capitală culturală.
Da, am înțeles asta. Dar, din punct de vedere a jurnalistului, mi-ar fi plăcut să se abordeze și alte subiecte mai mult.
Pentru a avea mai mult material despre care să scrii?
Da. Am avut foarte multe materiale culturale, am fost la expoziții și spectacole. Și în partea politică am avut ce dezbate. Dar aș fi vrut și alte subiecte pe care să putem accent.
Cum a fost comunicarea operatorilor culturali cu voi, ca presă?
Ei au fost destul de receptivi, din punctul meu de vedere. Am fost contactați de foarte mulți oameni de PR și artiști care voiau să se promoveze, primim zilnic mail-uri cu informații despre evenimente și a mers foarte bine. Am avut o legătură destul de strânsă cu ei, au fost super deschiși, deci nu am avut impedimente în ceea ce privește relaționarea.
În afara jobului, în timpul personal, ai reușit să participi la evenimente?
Uneori îmbinam utilul cu plăcutul. Uite, un eveniment pe care l-am așteptat cu nerăbdare a fost Festivalul Lights On, dar care, din păcate, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Atât înainte de eveniment, cât și în timpul lui mi-a fost greu să găsesc instalațiile.
Îmi aduc aminte că au anunțat că vor instala acel glob mare și m-am dus (e vorba despre balonul luminos MEGA VIKI, al artistului Viktor Freso, care s-a găsit în Piața Alexandru Mocioni). Când am ajuns acolo, nu l-au mai instalat, pentru că încă nu ajunsese în Timișoara, ajungea peste câteva zile. În cele din urmă, nu l-am mai găsit. Și a fost o enigmă pentru mine.
Și la celelalte instalații am ajuns greu. După multe căutări la ei pe site, am găsit harta respectivă cu locațiile și am putut să ajung la câteva. Pe pagina de eveniment pe Facebook nu era menționată și vedeam și în comentarii că oamenii întrebau unde sunt anumite instalații. Și nu primeau răspunsuri, pur și simplu rămâneau întrebările în aer. Mă așteptam să fie mai deschiși cu publicul, mi se pare un proiect foarte fain, pe care chiar l-am așteptat. Dar am rămas puțin dezamăgită de experiența asta.
Dar cum ți s-a părut calitatea evenimentelor, în general?
Având în vedere și programul de lucru, am reușit să ajung la câteva dintre ele. Deși mi-aș fi dorit să ajung la mai multe, dar foarte multe erau suprapuse. Asta m-a pus în incertitudine, n-am știut ce să aleg. Mi-ar fi plăcut să merg la un spectacol, dar nu am putut pentru că în același timp se desfășura o conferință într-o altă parte a orașului. Nu puteam să aleg între ele și de multe ori nu mai mergeam la niciuna. Cred că o altfel de organizare a evenimentelor ar fi fost benefică, ne-ar fi ajutat atât pe noi, jurnaliștii, cât și pe oameni.
Ți-ar plăcea să se vorbească despre un anumit subiect mai mult, în cadrul evenimentelor culturale?
Subiecte care ar putea fi abordate sunt foarte multe. Cred că aș fi preferat să se vorbească mai mult despre cele sociale.
La ce te referi mai exact?
Mi-ar fi plăcut să văd discuții despre perspectiva femeii în societate, să existe evenimente legate de imaginea femeii. Pentru că, din nefericire, trăim într-o lume patriarhală și în momentul de față, suntem în anul 2023 și încă avem anumite concepții legate de statutul femeii și legate de ce ar trebui să facă femeia și ce nu. Totodată, m-aș fi axat și pe copii, pe ce se întâmplă în școli, pe bullying.
Mă bucură că au fost multe evenimente dedicate comunității LGBT, că a existat o vizibilitate mai mare față de anii precedenți, dar sunt foarte deranjată de toată ura pe care am regăsit-o în mediul online. Sunt multe persoane care au asociat întregul concept de capitală culturală cu această comunitate. Am citit multe comentarii la noi pe site referitoare la acest aspect și nu mi-a venit să cred. Mă așteptam la o deschidere mult mai mare din partea oamenilor.
Mi se pare că imaginea trebuie văzută per ansamblu. Comunitatea LGBT, la fel ca alte comunități, e total îndreptățită să-și spună drepturile, nu mi se pare nimic exagerat. M-am bucurat de bucuria lor și de curajul de care dau dovadă de fiecare dată. Nu știu de ce oamenii spun că nu e neapărat un lucru normal și continuă să comenteze, indiferent dacă sunt materiale care au legătură sau nu cu comunitatea.
Dincolo de capitală, cum vezi Timișoara ca oraș din punct de vedere al șanselor pentru tineri?
Am ales să studiez în Timișoara pentru că mi s-a părut un un oraș al studenților, al tinerilor, al oportunităților și evenimentelor culturale și din toate zonele. Am vrut să îi dau o șansă, să mă mut aici, mă gândeam că o să-mi placă și o să cunosc oamenii, care, luați în ansamblu, sunt în general deschiși, în comparație cu alte comunități și cu alte orașe.
Oportunitatea asta pe care a primit-o Timișoara și odată cu titlul, cred că o să-i ajute foarte mult în viitor și pe cei care o să vină aici. Am cunoscut deja foarte mulți străini care s-au stabilit aici, din țări europene și chiar și din Asia. Și mă bucură că în anii următori vom forma o comunitate multiculturală. Văd un potențial de dezvoltare foarte mare pentru Timișoara, văd că lucrurile încep să se miște. Oamenii și administrația încep să facă schimbări, chiar s-au făcut pași destul de mari. Cred că ne îndreptăm spre ceva mai bun.
Poate ne-a luat prin surprindere titlul de Capitală Europeană a Culturii. Nu cred că au reușit să facă cât și-au propus – mă refer la reabilitarea clădirilor, la imaginea Timișoarei de oraș european. Știm cum arăta orașul înainte, cum arăta centrul și clădirile, și poate titlul a grăbit acest proces.
Poate „ne-a luat prin surprindere” în 2021, nu ar mai fi trebuit să ne surprindă și în 2023.
Sincer, nu cred că Timișoara a fost pregătită pentru acest titlu. Deși îl merită, pentru că e un oraș superb!
Un oraș cu arhitectură deosebită, cu o imagine foarte, foarte frumoasă, din punct de vedere istoric, cultural și al oportunităților. Și-a meritat titlul, dar poate i se potrivea mai bine peste câțiva ani.
Cine te inspiră?
Fiecare om cu care interacționez (și interacționez zilnic cu diferite tipologii), mă inspiră într-un anumit fel. Când ajung seara acasă mă gândesc la chestiile interesante pe care le-am aflat de la cineva în ziua aia. Suntem diferiți și cumva nu mi-ar plăcea să îmi construiesc traiul și modul de viață după un anumit tipar. Prefer să iau câte puțin din toate și să construiesc eu propriul tipar și propria inspirație.
Ce speranțe ai pentru anul viitor?
Eu cred și sper că o să se continue seria de evenimente culturale, că nu o să dispară și că nu se vor concentra toți pe campania electorală. Din contră, acum că am avut ocazia asta, o să vină tot mai mulți oameni, o să dorească să organizeze evenimente și să țină spectacole. Pentru că anul a trecut destul de repede și a fost cam scurt să se facă cam tot ce s-a propus.
Foto: arhiva personală
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
