Mihai Vălușescu s-a născut în 1995 în Timișoara, sub semnul zodiacal al Balanței (despre care spune că e „cea mai bună zodie”), dar mare parte din copilărie și-a petrecut-o în Valea Almăjului din Caraș-Severin, la bunicii din partea tatălui. Îi place să cânte și să asculte muzică, îi place să cunoască oameni și să vorbească cu ei, e curios, îi place să facă știri și îi place la mare. Cunoscându-l foarte bine personal, pot spune că, nu doar că e un jurnalist foarte bun, ci și un om dedicat și un prieten de excepție.
Din punct de vedere al profesiei tale, ce impact are titlul de Capitală Europeană a Culturii?
Încă de când se punea în discuție că Timișoara a câștigat titlul și de când am intrat eu în presă, această titulatură are un impact foarte mare atât față de oraș, cât și față de noi, timișorenii. Este un titlu care a fost râvnit de multe orașe, să nu uităm că Timișoara a câștigat competiția asta. S-a prezentat onorabil, la aceea vreme, din punctul meu de vedere, cu un program care a câștigat inima Comisiei Europene. Acest titlul oferă șansa orașului, locuitorilor și autorităților de aici, să profite, în sensul bun al cuvântului. Doar trebuie să învețe cum.
Există o ramură a culturii de care ești interesat mai mult?
Teatrul mă interesează foarte tare. Nu știu dacă teatrul în sine sau locul în care își desfășoară activitatea Teatrul Național, atât în Sala Mare, cât și la Sala 2. Sunt locuri cu încărcătură emoțională foarte mare. De fiecare dată când merg la un spectacol, simt că trec prin istorie, simt că miros istoria, există un miros specific, o atmosferă specifică în sălile de teatru de la noi din Timișoara, în care simți, pur și simplu, istoria. Te face să te gândești, măcar pentru o secundă-două, că au trecut foarte mulți oameni pe acolo, mulți oameni importanți și că și tu ești printre ei.
De asemenea, festivalurile de film sunt printre preferatele mele, sunt fanul filmului de festival. Îmi place să merg la toate festivalurile de film organizate în Timișoara, atât la Universitatea de Vest, cât și la Filarmonică, la Grădina de Vară, în piețele publice sau la Casa Artelor.
Ce ți-ar plăcea să vezi sau să revezi din punct de vedere al produselor culturale în oraș?
În 2023 mi-ar plăcea să văd evenimente la care să vină mulți oameni, pentru că evenimentele astea despre care îți povesteam, se desfășoară în locuri în care nu prea poți să aduni mii de persoane. Poate la Grădina de Vară poți aduna, dar nici acolo nu sunt foarte multe persoane, nu știu care e problema. Ori oamenii nu știu despre festivalurile astea, ori nu sunt atrași suficient de mult de titlurile prezentate. Asta aș vrea să văd – măcar 3-5 evenimente la care, din momentul în care ai pășit în Timișoara, să simți că tot orașul vibrează.
Și îți dau aici exemplul Festivalului Astra din Sibiu. Din momentul în care noi nici nu am pășit în Sibiu, am văzut peste tot afișe, oamenii aveau plase cu festivalul Astra, locurile publicitare erau toate ocupate cu festivalul. Mi-aș dori astfel de evenimente în Timișoara, în care pur și simplu comunitatea, chiar dacă nu ar vrea în primă fază să participe la astfel de eveniment, să fie curioasă, pentru că evenimentul este peste tot și să nu ai cum să-l eviți. Să iei parte la el și să vezi cât de fain poate să fie un festival în Timișoara, de orice fel, de muzică, de teatru sau de film.
Crezi că promovarea e una dintre probleme?
Nu știu dacă promovarea este una dintre probleme, nici nu știu care este problema. Pentru că multe dintre festivaluri au promovare bună și au vizibilitate. Cum a fost Festivalul Flight de anul nou, a avut o promovare extraordinară, tot orașul a fost împânzit de festival și pe rețelele de socializare la fel. Un PR foarte bun de altfel și un festival super reușit, dar care putea să adune mult mai multă lume. Nu știu încă care e motivul pentru care nu avem încă festivaluri la care să participe chiar mii de oameni.
Poate unul dintre motive ar fi că, de exemplu, la un festival de muzică nu se aduc nume internaționale despre care să știe un copil de 10 ani până la omul matur, de 50-60 de ani.
Ce subiecte ai vrea să fie mai des prezentate în cadrul evenimentelor culturale?
Pe lângă subiectele clasice, de artă, literatură, teatru, film, muzică, mi-ar plăcea să văd foarte multe dezbateri. Consider că, chiar dacă noi doi nu suntem de acord cu un subiect, la finalul unei dezbateri măcar un argument de-al tău mă va convinge pe mine și măcar un argument de-al meu te va convinge pe tine, astfel încât să poți să-ți lărgești orizonturile. Sunt multe teme tabu încă în societatea românească, de care oamenii se feresc să vorbească. Și cred că asta ar fi o chestie interesantă pe care mi-aș dori să o văd în programul cultural.
Am spus și mai devreme, mi-ar plăcea să văd artiști mari. Ar însemna o promovare extraordinară pentru Timișoara. Simplul fapt că un artist internațional, pe care îl cunoaște toată lumea, va pune un story pe Instagram, dându-și tag la o cafenea sau într-un loc din oraș, ar putea să ne aducă turiști, oameni care nu au auzit de orașul nostru și astfel să fie curioși să ne viziteze.
Asta mi-ar plăcea să văd – artiști foarte mari, nu peste tot, nu în tot programul, măcar un cap de afiș, și foarte multe dezbateri, organizate în locuri inedite. De exemplu, aș face o dezbatere în Piața Sfântul Gheorghe, pentru că are și acel loc care seamănă cu o aulă. Dacă stau bine să mă gândesc, sigur mai sunt spații care ar putea să găzduiască astfel de evenimente.
Cum crezi că o să fie Timișoara după acest an?
Despre Novi Sad, care tocmai și-a încheiat programul de Capitală Culturală Europeană, am citit că a căpătat o moștenire culturală, pentru că s-au făcut investiții în domeniul cultural. Cred că o să rămână și în Timișoara aceste investiții, mă refer la cinematografe, dar și la spațiile de artă care se vor construi sau care s-au construit deja pentru programul cultural.
Ar trebui să rămână, din punctul meu de vedere, un soi de mândrie pe care cei din Timișoara să știe să o folosească pe viitor. Pentru că mai avem exemplul unor orașe europene care, chiar dacă au fost capitale culturale acum 10 ani, încă mai primesc turiști, pentru faptul că au avut acest titlu.
Recomandă-mi unul sau mai multe evenimente.
Pe primul loc cred că aș pune FEST-FDR, Festivalul de Dramaturgie. Din ce am văzut până acum, festivalul s-a ridicat la nivelul unor evenimente dintr-o capitala culturală europeană, deși atunci nici nu aveam acest titlu.
Mi-au plăcut foarte mult evenimentele organizate pe malul Begăi, la Solventul – seria de evenimente Lumen. Acel eveniment a fost unul despre care pot să spun că a contat foarte mult și a adus foarte mulți oameni. Nu au fost foarte mulți turiști atunci, dar au fost oameni din comunitate, curioși să vadă ce se întâmplă.
Mi-a mai plăcut mult seria de evenimente organizate de Asociația Capitală Culturală Europeană în centru, în Piața Libertății, dar și în Piața Unirii – acele spectacole vii, cu marionete imense, cu lumini, cu circari, care îți spuneau altfel povestea Timișoarei. Despre momentul în care a izbucnit epidemia de ciumă a fost un spectacol în Piața Unirii, iar atunci am simțit frica oamenilor din acea perioadă.
Recomand și evenimentele organizate la Teatrul Auăleu. Este o altfel de experiență, nu e un teatru obișnuit. Unora nu le place, dar gusturile nu se discută și, până la urmă, fiecare întâmplare este o experiență. E altfel de teatru, altfel de atmosferă, altfel de spectacol, altfel de sentimente. Și râsul e altfel.
Spune-mi și câteva nume ale unor oameni pe care îi admiri din punct de vedere profesional.
Aici e greu! Îmi place foarte mult ce fac cei de la Ambasada, prin prisma faptului că o și cunosc pe „Țuca” și știu de mult timp ce visa ea să facă. E un soi de emoție pe care o trăiesc tot timpul când văd câte un eveniment marca Ambasada, pentru că văd că a reușit să își ducă visul mai departe și să facă ceea ce a vrut. Deci, Andreea Iager Tako.
Îmi plac foarte mult evenimentele organizate de Institutul Francez din Timișoara. Chiar dacă am făcut la școală limba franceză și îmi place foarte mult, nu sunt un vorbitor extraordinar. Dar din momentul în care am pășit în curtea institutului, la Grădina de Vară sau la Universitatea de Vest, indiferent unde au avut evenimente, m-am simțit parte din comunitatea francofonă, în ciuda faptului că nu sunt foarte descurcăreț în vorbirea limbii franceze.
Aș recomanda oamenilor să citească online Spații Noi (să nu ștergi asta, vreau să rămână!), pentru că faci un fel de întâlnire a oamenilor din comunitate cu cititorul simplu. Pe internet putem găsi tot felul de rețete sau alte informații, dar putem găsi și oameni faini, care fac evenimente, care încearcă să facă evenimente, dar despre care poate lumea nu știe. Ar trebui astfel de proiecte, cum e Spații Noi, să devină mai vizibili. Atât pe internet, cât și din gură în gură, ca să valorificăm oamenii care sunt contemporani cu noi și care fac niște lucruri extrem de importante pentru comunitate, pentru zona culturală și nu numai.
Îmi place foarte mult pagina de instagram a Liviei Mateiaș, cu atelierele de artă pe care le face.
De final:
Piața Unirii arată excelent din punct de vedere arhitectural. Mi-ar plăcea ca mai multe clădiri din Timișoara să fie renovate și să le dăm strălucirea de altă dată. Este unul dintre motivele pentru care Timișoara a câștigat titlul de capitală culturală europeană. Avem cel mai mare ansamblu de clădiri istorice dintr-un oraș al României – peste 14.000. În afară de zona centrală, zona Iosefin, Elisabetin, dar și Piața Traian, merită o nouă viață. Și totodată, acele zone merită să fie introduse în sistemul capitală culturală europeană.
N-aș vrea să văd evenimente de mâna a doua în astfel de zone periferice și doar cele mari organizate în centrul. Uite că am uitat să îți recomand, a fost organizată seria de evenimente Launmomentdat în parc, în Parcul Poporului/Regina Maria, mi-a plăcut foarte mult pentru că era o zonă lângă Piața Traian, nu era chiar centrală. A participat foarte multă lume și nu am simțit că e vorba de un eveniment făcut doar ca să fie într-o zonă mărginașă și să zicem am făcut și evenimente în comunitate. Mi-aș dori ca evenimentele făcute în cartiere să fie la nivelul celor din centrul orașului.
Fotografiile au fost realizate la Muzeul Banatului Timișoara. Interviul cu Mihai face parte din seria Tinerii lui 2023, o inițiativă Spații Noi prin care spunem părerea tinerilor despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023. Dacă vrei să susții această serie, mă poți invita la cafea.
