RO (scroll down for English)
„C’est pas grave” sau „nu este atât de grav” a fost ultimul spectacol din cadrul stagiunii de dans contemporan DINAM 2022. Performance-ul, realizat de Cie MF | Maxime & Francesco (fondată în 2014 de Maxime Freixas și Francesco Colaleo) este un duet de dans contemporan și teatru fizic, care explorează diferitele semnificații ale noțiunii de gravitație în raport cu noțiunea de timp.
Pornind de la câmpurile gravitaționale ale fizicii, care duc la proiectarea performance-ului în spațiu cu un centru spre care tind toate forțele, până la condiția psihologică umană a gravitației, cu accent pe umor și tonuri „luminoase”, corpurile celor doi interpreți se rotesc, orbitează, accelerează și încetinesc cu regularitate; se atrag și se resping reciproc ca niște magneți. Ele creează peisaje emoționale; stabilesc reguli referitor la geometrie și apoi se sparg; se bat și se leagănă. Printre toate aceste acțiuni a existat mereu un echilibru între mișcările în pereche, solo-urile și sincronizările perfecte.
Ceea ce a făcut acest performance special a fost interacțiunea, în momente neașteptate, a publicului cu performerii. La începutul spectacolului, cei doi au oferit instrucțiuni de construire a unui avion de hârtie și i-au rugat pe cei din public să lanseze avionul către scenă în orice moment se simt bucuroși, supărați, încântați sau au un alt sentiment. Voiau să îl lanseze când simt ceva.
Această rugăminte a fost o ocazie de distracție în special pentru cei câțiva copii din sală, care au trimis primii avioanele către scenă. Acțiunile spectatorilor sunt ireversibile, la fel ca direcția timpului care unește trecutul și viitorul într-un prezent instant, iar aterizarea avioanelor în spațiul „gravitațional” al interpreților rupe, în mod legitim, spațiul intim al vederii.
Muzica a fost în mare parte a timpului una „gravă”, cu bătăi de tobe, bâzâit ca al unei albine sau sunete de sirenă. Deși colana sonoră induce un sentiment de confuzie și puțină presiune, mi s-a părut că fiecare melodie s-a încheiat cu calm, în pace, cu sunete ușoare. Ce m-a surprins a fost folosirea piesei „Volare” la finanul performance-ului, pentru că a fost o schimbare foarte bruscă față de ce văzusem până atunci, atât în cazul sunetului, cât și în mișcări. Și, cred că, așa cum a spus și Francesco, au oferit „a candy to the audience”.
Au reușit să te facă să te distrezi, prin mișcările amuzante și mimica feței, care au fost total în contradicție cu muzica gravă. Și nu doar că ne-au distrat pe noi, ci cred că s-au distrat și ei, pentru că i-am văzut la fel ca pe acei copii din sală: au țopăit, au alergat, s-au jucat și și-au rotit brațele ca și cum ar fi fost elicele unui elicopter.
Coregrafia, regia și interpretarea: Francesco Colaleo și Maxime Freixas; asistență coregrafie: Antonia Vitti; muzică: Marion Julien; costume: Chiara Defant; asistent artistic: Nimrod Freed; manager turneu: Giulia Di Guardo.
Stagiunea de dans contemporan DINAM 2022 a fost organizată de Asociația Unfold Motion și finanțată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.
Foto: Lorena Dumitrașcu | Light Stories
ENG: Nothing is that serious
„C’est pas grave” or „it’s not so serious” was the last performance of the contemporary dance season DINAM 2022. The performance, made by Cie MF | Maxime & Francesco (founded in 2014 by Maxime Freixas and Francesco Colaleo) is a contemporary dance and physical theater duo that explores the different meanings of the notion of gravity in relation to the notion of time.
Starting from the gravitational fields of physics, which lead to the projection of the performance in space with a center towards which all forces tend, to the human psychological condition of gravity, with an emphasis on humor and „light” tones, the bodies of the two performers rotate, orbit, accelerate and decelerate regularly. They attract and repel each other like magnets, create emotional landscapes, make rules about geometry and then break them; they beat and sway. Among all this action there was always a balance between paired moves, solos and perfect timings.
What made this performance special was the interaction, in unexpected moments, of the audience with the performers. At the start of the show, the two provided instructions for building a paper airplane and asked audience members to launch the airplane toward the stage any time they felt happy, angry, excited, or otherwise. They wanted to release it when they felt something.
This plea was especially amusing to the few children in the room who sent the first planes to the stage. Spectators’ actions are irreversible, as is the direction of time that joins past and future into an instant present, and the landing of planes in the performers’ „gravitational” space legitimately breaks the intimate space of seeing.
The music was mostly „serious” with drum beats, bee buzzing or siren sounds. Although the soundtrack induces a sense of confusion and a little pressure, I felt that each song ended calmly, peacefully, with light sounds. What surprised me was the use of the song „Volare” at the end of the performance, because it was a very sudden change from what I had seen before, both in terms of sound and movements. And, I think, as Francesco also said, it offered „a candy to the audience”.
They managed to keep you entertained, with funny movements and facial expressions that were totally at odds with the serious music. And not only did they entertain us, but I think they did too, because I saw them just like those kids in the audience: they jumped, they ran, they played and they rotated his arms as if they were the propellers of a helicopter.
Choreography, direction and interpretation: Francesco Colaleo and Maxime Freixas; choreography assistance: Antonia Vitti; music: Marion Julien; costume: Chiara Defant; artistic assistant: Nimrod Freed; tour manager: Giulia Di Guardo.
The contemporary dance season DINAM 2022 was organized by the Unfold Motion Association and financed by the Municipality of Timișoara through the Project Center.
Photo: Lorena Dumitrașcu | Light stories
