Cu puțin înainte de Crăciunul trecut, la Teatrul Național din Cluj-Napoca a avut loc premiera spectacolului „Nu mai ține linia ocupată”, în regia Adinei Lazăr. Am povestit cu Diana Buluga, actriță a teatrului, despre personajul pe care îl interpretează, despre cum a reușit să-l construiască și despre feedback-ul primit. La final, ne-a spus și care sunt următoarele proiecte pe care le dezvoltă asociația Create.Act.Enjoy, unde este manager cultural.
Spectacolul are două povești principale, pe care le intercalează: pe de-o parte, cea a Andreei, o tânără abuzată, și pe de altă parte, povestea ficționalizată care pornește din realitatea cazului Caracal, cea a părinților Alexandrei Măceșanu. Doi părinți își caută copilul, iar o tânără caută iubirea părintească, pe care nu o găsește. Cele trei personaje se întâlnesc în cadrul unei scene, însă sunt urmărite foarte mult în paralel.
Diana Buluga spune că s-a bucurat foarte mult să afle că va juca în spectacolul Adinei Lazăr, cu care a mai colaborat în proiecte independente, dar și să afle ce personaj îi propune regizoarea. „Personajul meu se numește Andreea Tomuță, este o tânără de 16 ani care locuiește doar cu bunica ei, o tânără care a fost nevoită să abandoneze școala la un moment dat. Și, în același timp, o tânără abuzată sexual și emoțional de iubitul mamei ei, aceasta fiind plecată la muncă în Italia”.
📸Marius Șumlea
Dramaturga Alexandra Felseghi a făcut, din punctul Dianei de vedere, o treabă extraordinară cu acest text, care are foarte multe nuanțe – a avut grijă de fiecare personaj în parte, indiferent de ponderea lui, fiecare personaj e bine conturat și portretizat. Spectacolul oferă și ceva inovator: este introdusă ideea de cor antic într-o structură de text contemporan.
„Pe structura tragediei antice, acest cor de femei vine și spune pe față care sunt problemele, cine ar trebui judecat, cine ar trebui pedepsit, ce ar trebui să amendăm. Toate acestea, într-un limbaj la îndemâna noastră, acum, în 2022. Recunosc că am o slăbiciune pentru textele contemporane, le iubesc. Sau, dacă e să vorbim despre texte clasice, optez pentru aducerea lor în contemporan, pentru că mi se pare că e forma prin care reușim să ajungem mai direct la publicul de acum”.
📸Marius Șumlea
De ce e important ca teatrul să trateze astfel de subiecte?
Pentru ca teatrul să supraviețuiască într-o lume în care e atât de multă diversitate, în care oricând ne putem orienta spre diverse platforme, poate mult mai la îndemână sau mai facile, trebuie să își potențeze și mai mult celelalte valori pe care le are, pe lângă valoarea primară de frumos.
„Nu mai ține linia ocupată” atinge mai multe dintre aceste valori: „atinge valoarea educațională, atinge, oarecum, și valoarea terapeutică. De asta cred că e important să tratăm teme arzătoare prin genul acesta de manifestări culturale. Pentru că vedem astfel de cazuri în presă și la un moment dat cred că auzim despre atât de multe astfel de cazuri, încât devenim imuni. Dar în momentul în care vezi o astfel de situație pusă în scenă, receptarea ta se schimbă, se produce prin mai mulți stimuli”.
📸Marius Șumlea
Diana mai crede că e important să vorbim despre aceste lucruri și pentru că suntem, din păcate, în continuare în lumea a treia. Nu e străin că suntem în top cu lucrurile dezastruoase – numărul de abuzuri, al mamelor minore sau lipsa educației sexuale. „E clar că puținele demersuri care se întâmplă la noi în țară nu sunt suficiente. Faptul că se vine și prin artă în sprijinul acestui lucru, mi se pare un câștig. Și, apoi, mai cred în vocile artistelor care au lucrat la conceperea acestui spectacol. Pentru mine, e foarte important să îți asculți instinctul, iar Adina și Alexandra, alături de echipa lor, au simțit să spună asta, aici și acum, și au toată admirația mea pentru asta”.
Care e feedback-ul care contează și cum s-a construit personajul
Feedback-ul, spune Diana, a venit în primul rând de la prieteni și familie. „M-am bucurat foarte mult că au putut ajunge părinții mei, pentru că ei nu locuiesc foarte aproape de mine. Părerea majoritară e că e un spectacol foarte dur, dar pe cât e dur, pe atât e de necesar”. S-a bucurat, de asemenea, să primească păreri din partea adolescenților, pentru că în rândul lor, celor care acum își formează principiile de viață, spectacolul poate să aibă cel mai mare impact. „Nu mai ține linia ocupată” a avut până acum trei reprezentații, iar Diana știe mulți adolescenți care au fost deja și încă câțiva care vor să vină, pentru că le-a stârnit curiozitatea.
„Dacă e să mă gândesc la ce am văzut montat în ultima perioadă, îl consider un spectacol foarte curajos. Pandemia ne-a obligat să ne axăm pe teme precum izolarea, îndepărtarea de ceilalți, dar există și alte problematici care coexistă cu pandemia și e bine să le aducem în discuție și pe ele”.
📸Marius Șumlea
După ce a citit prima dată textul, primul gând care i-a trecut prin minte a fost că „nu-mi doresc să iasă un personaj care să aibă o singură culoare, nu-mi doresc să vezi acest spectacol și să te gândești la personajul meu ca la o victimă, de la început până la final. E clar că ea este o victimă a mai multor factori, dar mi-am dorit foarte mult să-i dau nuanțe. Nu cred în alb și negru, bine sau rău. Există foarte multe nuanțe. Asta, bineînțeles, nu scuză abuzul sau violența, ci doar ne poate face să înțelegem puțin mai bine diversitatea tipologiilor de oameni, care există cu noi, lângă noi”.
Asta a fost cea mai mare provocare, să reușească să o coloreze pe Andreea, pentru că în timp ce este clar privată de dragostea maternă și suferă din această cauză, atunci când apare o persoană care îi poate fi alături, poate foarte ușor, într-un mod adolescentin, să se revolte, să izbucnească, să strige și să urle. La aceste treceri bruște i-a plăcut mult să lucreze, dar și să le găsească o justificare, să-și dea seama de unde izbucnesc.
Fiecare reprezentație o consumă și în fiecare investește. „Mă costă emoțional fiecare reprezentație, dar îmi place asta. Prefer asta oricând, mai degrabă decât un spectacol care e doar de imagine sau care mă solicită doar corporal sau e ceva foarte tehnic. Sunt o actriță care preferă să lucreze cu interiorul ei, pentru că îmi testează limitele, mă face să aflu lucruri noi despre mine și mă face să simt că trăiesc, că sunt vie”.
📸Marius Șumlea
„Nu mai ține linia ocupată” se joacă din nou în Sala Mare a Teatrului Național Cluj-Napoca în 12 și 24 februarie, dar și în 22 martie. Din distribuție fac parte: Diana Buluga, Sânziana Tarța, Adriana Băilescu, Elena Ivanca, Angelica Nicoară, Diana Ioana Licu, Ionuț Caras, Matei Rotaru, Adrian Cucu, Cosmin Stănilă și Radu Dogaru. Regia este semnată de Adina Lazăr, iar textul de Alexandra Felseghi. Decorul este realizat de Andreea Tecla, costumele de Andra Handaric și coregrafia de Andrea Gavriliu.
Create.Act.Enjoy
Diana este și manager cultural la asociația culturală Create.Act.Enjoy, unde în ultimii ani și-au investit energia în proiecte sociale și educaționale. Echipa pregătește acum cea de-a doua ediție a proiectului „Case de Poveste”, prin care deschid pentru public case care au aparținut diverselor personalități clujene sau care la un moment dat au locuit în Cluj-Napoca. E vorba despre locuințele lor personale, care în mod normal nu ar fi deschise publicului.
Proiectul a avut prima ediție în 2020 și a reușit să ofere acces celor interesați în casa Doinei Cornea, lui Sigismund Toduță și în casa Ioanei Em. Petrescu. „Acum ne pregătim să deschidem casa lui Emil Racoviță și a lui Radu Stanca. Proiectul, pe lângă faptul că deschide aceste case, are și o parte educațională, prin care vom ține o serie de ateliere cu copii din mediul rural, ateliere creative conectate cu temele caselor, cu teatrul, cu scenografia, sau cu știința, în cazul lui Racoviță”.
Case de Poveste | Doina Cornea – 📸 Bogdan Botaș
În fiecare casă sunt instalații artistice, realizate de Andreea Iacob, care îți permit să interacționezi cu spațiul. „În casa lui Sigismund Toduță puteai să te așezi și să cânți la pianul lui. În casa Ioanei Em. Petrescu, pe lângă faptul că puteai să-i atingi cărțile, puteai să scrii la mașina ei de scris. În casa Doinei Cornea puteai interacționa cu mobilierul și cu obiectele ei”.
S-au întrebat cum ar reuși să facă publicul tânăr să se reîndrăgostească de istorie. Și au ajuns la concluzia că tinerii vor fi mult mai fascinați dacă vor putea să interacționeze direct. „A ieșit atât de bine, încât am redeschis și anul trecut cele trei case deschise în 2020, fără niciun fel de finanțare, pe cont propriu, doar pe resursele noastre, pentru că exista cerere din comunitate”.
Case de Poveste | Doina Cornea – 📸 Bogdan Botaș
Mai multe detalii despre proiectul Case de Poveste găsiți pe site-ul asociației, iar pentru noi informații în legătură cu ce urmează să se întâmple în acest an, puteți urmări pagina de Facebook Create.Act.Enjoy.
