„Să nu ne grăbim!”, „nu te uita în pământ!” sau „fii atent la partener!” sunt câteva dintre cele mai dese îndemnuri pe care le-am auzit de la actorul Ionuț Marian Pîrvulescu în două după-amieze de miercuri la Casa de Cultură a Municipiului Timișoara. Împreună cu 20 de tineri de la toate liceele din oraș realizează prima ediție a cursurilor Lira on Stage.
E mai mult decât un simplu atelier de teatru, e un curs la care lucrează de dinainte de pandemie și care oferă tinerilor participanți posibilitatea de a se conecta între ei, de a lucra mai mult cu oamenii și cu sentimentele și de a dezvolta cât mai multe abilități. Ionuț spune că ar vrea ca tinerii „să dobândească atenție distributivă, pentru că nu o au, răbdare, să vorbească cât mai clar în public și să socializeze mult mai mult unii cu ceilalți – aici e cea mai mare problemă. Majoritatea stau ei cu ei, iar atunci când fac exerciții simple, nu se pot deschide, și pentru că le-a lipsit interacțiunea fizică în acești doi ani de pandemie”.
Acum trei săptămâni, când am fost la jumătate de curs, ca o „elevă” nu atât de interesată ce sunt, i-am privit pe tineri cum s-au plimbat, pentru început, printre gălețile, măturile, sacii de ciment și schelele care erau în Sala Lira, în renovare fiind. Au continuat să se joace, să încerce să fie atenți și să facă câte un atac. Acela e momentul în care trebuie să spună replica. Au fost salvați (sau nu) de la acest atac prin privirile celor din fața lor. Dacă făceau contact vizual, mai primeau „o viață”, dacă nu, rămâneau pe loc, puțin încurcați și acuzându-se: „nu te-ai uitat la mine!”
Ionuț își dorește ca prin aceste exerciții să învețe să se coordoneze cu echipa, să lucreze împreună, fie că vorbesc, fie că se salvează prin priviri. Au exersat și memoria pentru a nu uita replicile, printr-un exercițiu în care erau nevoiți să țină minte ordinea numelor lor. S-a exersat mult, de atât de multe ori cât a fost necesar pentru a ieși.
Au făcut și un soi de telefonul fără fir prin semne, care s-a dovedit a fi mai distractiv decât mă așteptam. Scopul principal este ca tinerii să fie liberi în jocul care va urma. Jocul, care e diferit de joaca pe care o fac acum prin exerciții.
La cel de-al doilea curs la care am asistat săptămâna trecută, am venit cu mai multă energie, generată foarte și de culorile tablourilor expuse în foaier, unde au făcut cursul de această dată. Au început ca de fiecare dată, cu activități de încălzire, și au continuat cu un exercițiu în perechi. Un membru al echipei povestea despre un subiect într-o limbă inventată, iar celălalt traducea. Subiectele au fost foarte diverse, spre amuzamentul tuturor: un aparat care face nori în funcție de starea oamenilor care îl privesc, o prăjitură cu marijuana, un aparat prin care poți să scoți gălbenușul din ou, cauciucuri de iarnă, o găină care face 30 de ouă pe zi, primul salt cu parașuta, o mașinărie care taie 5 metri de pădure pe secundă, cea mai mare violonistă din lume care vorbește despre ultimul ei concert, o rețetă de pandișpan la o emisiune culinară, ultimul iPhone, o sculptură vândută cu 5 milioane de euro sau simplu, vremea.
E greu să-i facă să fie uniți. Ionuț spune că vrea să-i formeze să fie ca o echipă, dar ține foarte mult la punctualitate și nu face rabat de la disciplină. Crede că unii dintre ei au luat totul foarte în serios, au înțeles despre ce e vorba și respectă condițiile pe care el le-a stabilit de la început: haine de schimb și fără accesorii cu care se pot lovi. Mai sunt și cei cu care are mai mult de furcă, de care trebuie să tragă puțin, cei care și-au zis că se mai duc la încă un curs.
El a scris un text, pe care l-a completat cu ajutorul lor și care se va transforma într-un spectacol la finalul cursului. „Este bazat pe jocurile pe care le-am făcut pe parcursul întregului curs, le-am pus cap la cap și am format un spectacol bazat pe trei spații: sala de clasă, vestiarul unor gimnaste și o excursie la munte”.
Spectacolul va avea în jur de 45 de minute și va fi jucat chiar pe scena noii Săli Lira. Până atunci, vor citi textul, vor exersa și se vor distra împreună, pentru a învăța să fie atenți și răbdători unii cu ceilalți. Și așa speră și Ionuț să mai câștige și el puțină răbdare.
Fotografiile sunt realizate de Bianca Albu