În ultimele două luni, Asociația Unfold Motion a creat pentru publicul timișorean numeroase experiențe având în centru dansul contemporan. Stagiunea DINAM, ajunsă în anul Capitalei Europene a Culturii la ediția cu numărul III, a fost compusă din spectacole și ateliere de dans, proiecții de film, sesiuni de Q&A și interviuri cu artiștii. Am discutat cu Lavinia Urcan, fondatoarea Unfold Motion, și cu George Pleșca, coregraf invitat, despre organizare, provocări, păreri despre dansul contemporan și cum putem să aducem publicul mai aproape.
Lavinia Urcan a studiat relații internaționale și studii culturale europene și are un masterat în managementul proiectelor, ambele la București. Deși i-au fost foarte benefice în ceea ce privește cultural generală, nu s-a regăsit niciodată în aceste domenii. De dans s-a îndrăgostit iremediabil în timpul facultății, când a început cursurile la Centrul Național al Dansului.
„În continuare cred că dansul m-a ales pe mine. Și cred că în general dansul îi alege pe oameni, nu invers. Dintr-o ambiție am dat admitere la facultatea Middlesex din Londra. Spun ambiție pentru că eram foarte la început. Făcusem doi ani de cursuri de dans contemporan pentru amatori, iar în al treilea an am zis că eu vreau să mă pregătesc pentru facultate, ca un om care ar fi făcut dans de când era mic”.
Lavinia Urcan | 📸 Light Stories
Spre surprinderea ei, a fost admisă. A simțit rezultatul ca pe un șoc, pentru că nu se aștepta deloc: „era, mai de grabă, un gând, de cum ar fi dacă…? Dar mi-am luat inima în dinți, am plecat într-o țară care nici nu știam unde e pe hartă și unde nu cunoșteam pe nimeni. Din primul an de facultate mi s-a schimbat complet traiectoria și aș putea să spun acum că și viața”.
A decis atunci că asta vrea să facă mai departe, indiferent de necunoscutul și greutățile care urmau să apară. A fost și foarte încurajată de profesori – „au găsit în mine, spuneau ei, o creativitate aparte și m-au încurajat să merg pe coregrafie și nu pe dans, să devin coregraf, nu dansator”. Cu impulsul dat de profesori, venea în fiecare vacanță de vară și se juca „de-a spectacolul” în Timișoara, cu oameni amatori de dans. Așa s-a născut primul spectacol în 2013, Ce vezi?, „care a fost cel mai umblat spectacol al nostru, a avut peste 28 de reprezentanți. Mi-a dat foarte, foarte mult avânt să continui cu coregrafia.”
Tot în vara lui 2013 s-au hotărât să formeze trupa de dans Unfold Motion. „Eram surprinși că lumea ne lua în serios, așa că am decis să avem un nume, pe care l-am stabilit în urma unui brainstorming cu cei patru performeri pe care îi aveam atunci”. În 2016 au devenit asociație, pentru că lucrurile deveneau mai serioase. Lavinia terminase facultatea și s-a întors în Timișoara pentru a face dans. „Unfold Motion trupa a devenit Unfold Motion asociația care poate să aplice la fonduri, să creeze spectacole într-un mediu mai oficial”.
Ce vezi? – c. Lavinia Urcan | 📸 Nicoleta C. photo (noiembrie 2013)
De 10 ani, cu pași mici, dezvoltă scena de dans contemporan din Timișoara, care atunci era inexistentă. „Nu existau cursuri de dans contemporan, spectacole, la teatre erau câteva încercări timide de a crea spectacole de teatru-dans, și cam atât. A fost un drum anevoios, încă este, dar diferența din 2016 până acum, e enormă”.
Dacă compară cât de dezvoltat e dansul contemporan din România cu cel din străinătate, spune că în țară dansul contemporan e un bebeluș. „Singura instituție dedicată dansului este la București, Centrul Național al Dansului, în rest sunt grupuri, trupe, companii mici și izolate în câteva orașe din țară, în Cluj, Sfântul Gheorghe, Iași și Timișoara. Doar de astea știu eu. Probabil că mai sunt inițiative și în alte orașe.
Din anii 90, de când a apărut dansul contemporan la noi, s-a dezvoltat. Dar în continuare este un domeniu de nișă. Publicul e același, iar creșterea lui se întâmplă foarte lent. Și la București sunt spectacole, unde sala este plină de fiecare dată, dar o sală plină înseamnă o sală de 60 de spectatori. Ceea ce, dacă raportezi la publicul de teatru, nu este mult”.
Crede că putem apropia oamenii mai mult de dans contemporan prin insistență – să aducă spectacole, fără pauze, cu toate resursele posibile. „Orice lucru care funcționează pe metoda repetiției ajunge să devină ceva de sine stătător. Lumea începe să se familiarizeze cu dansul contemporan, având o ofertă mai vastă și constantă de spectacole”.
Dans Nomad Dumbrăvița (mai 2023) – Unfold Motion și Be the storm – Moveo Dance Company (septembrie 2023) | 📸 Light Stories
Asta încearcă să facă și cu stagiunea de dans contemporan DINAM, ajunsă în acest an la a treia ediție. Timp de două luni, în octombrie și noiembrie, aduc în fața publicului spectacole, „astfel încât să vadă că există mai multe forme de dans contemporan, nu este o rețetă clară, să își aleagă el ce îi place din formele pe care noi le prezentăm”.
Stagiunea din acest an a fost compusă din 10 spectacole de dans contemporan (dintre care două producții proprii noi), 3 proiecții de film de dans, 10 ateliere dedicate profesioniștilor, 10 sesiuni Q&A și interviuri cu artiștii invitați.
Pentru a putea organiza această serie de evenimente, au beneficiat de o finanțare de la Centrul de Proiecte Timișoara („alte fonduri sunt mult prea mici pentru a dezvolta un așa program”). Prima etapă în organizare este scrierea proiectului, realizată cu un an înainte, în luna decembrie – „scriem pe formatul cu care am început și în fiecare an adăugăm noi particularități”.
Din ianuarie are loc implementarea și organizarea stagiunii: „începem cu contactarea artiștilor, să vedem dacă sunt disponibili în perioada celor două luni, facem programul cu ei și selectăm spectacolele din repertoriul artiștilor respectivi. Apoi întocmim un program al stagiunii care trebuie să fie foarte clar, chiar de la începutul anului, pentru că foarte mulți artiști au programul făcut cu doi ani înainte și nu se pot face multe schimbări. Iar după aceea începem etapa de organizare efectivă, care se întâmplă cam toată vara – logistică, birocratică, transport, cazări, doleanțe tehnice, închirieri, contracte”.
DINAM e compusă din 6 spectacole românești și două internaționale – „în primul rând, din motive financiare, nu ne permitem mai mult de două spectacole internaționale. Anul acesta am avut zece spectacole, pentru că avem și noi două premiere”. Selecția spectacolelor românești se realizează prin observația spectacolelor noi apărute, care merită prezentate. Atât Lavinia, cât și Beatrice Tudor, coorganizatoare a stagiunii, se uită și la lucrările de disertație de la studenții UNATC care termină coregrafia. „În general, lucrările sunt spectacole de sine stătătoare și sunt bune. De exemplu, am colaborat în trecut cu colegii de la compania Contemporary Creative Dreamers și de atunci au fost prezenți toate cele trei ediții ale stagiunii”.
Pentru spectacolele internaționale, încearcă să aducă spectacole de care sunt interesate și ele, dar să se raporteze și la bugetul disponibil. „Pentru că scena internațională este vastă și putem să aducem spectacole foarte bune, care nu sunt spectacole-vedetă, dar pe care să ne le permitem financiar. Ne gândim ce ne-ar plăcea să vedem, ce ar fi potrivit și pentru public și de acolo începem să contactăm companiile. După ce aflăm disponibilitatea, alegem împreună spectacolul potrivit pentru stagiune, care trebuie să fie potrivit atât conceptual, cât și tehnic, să fie pretabil în sală și financiar”.
În timpul stagiunii, sunt prezente și în calitate de stage manager, mai fac și curat, se mai ocupă și de partea de promovare și uneori sunt și „elfi ajutători”. Lavinia spune că mai intervin și neprevăzute care le scot de pe circuit și cărora încearcă să le facă față. „N-a fost niciodată ceva să nu se poată îndeplini sau să nu găsim un compromis pentru ca spectacolul să iasă așa cum trebuie”.
Una dintre provocările acestui an a fost spectacolul coregrafei Roser Lopez-Espinosa din Spania. „A fost foarte dificil din punct de vedere tehnic, am discutat cu ea, membrii companiei ei și colaboratorii noștri, cred că timp de patru luni înainte să vină, pentru a găsi cele mai bune variante de a aduce spectacolul în tară în cea mai bună formă. A fost un consum foarte mare de energie din partea ambelor părți, dar consider că a meritat fiecare fărâmă de energie irosită pentru că a fost highlight-ul stagiunii. A fost un spectacol minunat, demn de scene mari, care a avut foarte puțin public, din păcate. Sunt convinsă că dacă ar fi fost prezentat undeva la un teatru sau în centru, ar fi avut altă vizibilitate.
Anul acesta a fost, în general, unul provocator pentru un operator cultural. Cred că sunt în asentiment cu majoritatea operatorilor culturali independenți, pentru că noi scriem proiectul, noi îl implementăm și noi ne ocupăm și de partea creativă. Și atunci când sunteți doi, trei, cinci oameni în total, cu colaboratori pe partea de organizare, este foarte greu să duci programele culturale așa mari pe umeri, fără să intervină epuizarea și întrebarea de ce fac asta”.
November – c. Roser Lopez-Espinosa | 📸 Light Stories
Însă feedback-ul pozitiv și aprecierea publicului sunt cele care o fac să meargă mai departe. „Anul acesta mi s-a părut că toate spectacolele au fost pe gustul publicului și chiar dacă au venit cu concepte și viziuni foarte diferite, au avut un impact super pozitiv la public. Deși publicul a fost mai puțin decât anul trecut, pentru că sunt atâtea evenimente în oraș.
Majoritatea erau încântați și ne mulțumeau că au ocazia să vadă spectacole de dans la ei în oraș. Au fost și oameni care au venit din alte orașe să vadă producțiile din stagiunea noastră. Și e plăcut surprinzător, pentru că în afară de stagiunea DINAM, mai este o singură stagiune de dans contemporan, la Centrul National al Dansului București. Cred că dacă publicul chiar e interesat de dans, călătorește dintr-un oraș în altul să vadă cât mai multe spectacole”.
Printre colaborările de anul acesta ale Asociației Unfold Motion se numără și cea cu George Pleșca. Performer și coregraf, el activează în principal în București, din 2016, când a început și facultatea. Este membru al companiei Contemporary Creative Dreamers și colaborează cu structuri independente și de stat, precum Centrul Național al Dansului București, Linotip sau Delazero.
La DINAM a prezentat în 10 noiembrie spectacolul What Remains, construit în prima parte a anului 2023, la invitația Unfold Motion. „M-au chemat în vară să susțin un workshop și să aduc o piesă deja creată. S-a întâmplat să fiu într-un moment de inspirație artistică și am riscat puțin, propunându-le să creez ceva pentru un spațiu în care nu urma să intru decât când ajungeam aici”, spune George.
„Spectacolul a plecat de la ideea de moarte și tragediile care ne înconjoară, post pandemie și post începerea războiului dintre Rusia și Ucraina. Mă tot gândeam de ce am o atitudine oarecum distantă față de aceste lucruri care se întâmplă în lume și care provoacă multe suferințe și schimbări. Am plecat astfel într-un soi de cercetare, mai mult personală, pe care am vrut să o materializez prin acest spectacol. Am vrut să aflu cât de departe ne aflăm de moarte, când mă afectează real o pierdere și ce impact real au tragediile din jurul nostru”.
What Remains – c. George Pleșca | 📸 Light Stories (noiembrie 2023)
Nu și-a dorit răspunsuri ca rezultat, ci a vrut, mai degrabă, să-și pună întrebări și să cerceteze artistic. A trecut prin acest proces împreună cu Mariana Gavriciuc și Anastasia Preotu, interprete în spectacol și co-creatoare, și Tudor Popa, care i-a ajutat pe partea de documentare, video, foto și cu idei.
Spectacolul a avut premiera în iulie, ulterior școlii de vară „CADRE & FORME”, un program de dans dezvoltat de asociațiile Noi Re-Creăm și Unfold Motion. George spune că a fost un succes personal, pentru că a reușit să dea afară câteva stări. „S-a și întâmplat să am o tragedie în familie în timp ce lucram la spectacol și parcă a venit ca un semn adițional pentru ceea ce făceam.
Îmi amintesc că atunci a fost receptat și cu o distanță, dar și cu o apropiere față de subiect, lucru care m-a bucurat. Inițial aveam două variante pentru spectacol: una în muzeu și una în teatru. În teatru operam cu distanța față de subiect și în muzeu cu apropierea față de subiect. Faptul că am auzit că oamenii au trecut prin ambele stări și că au putut să se și conecteze cu ideile lăsate în spectacol, mi-a adus un sentiment de satisfacție”.
Spectacolul a avut doar cele două reprezentații din Timișoara, însă va urma să aibă o lansare în București la începutul anului 2024, într-o formă ușor adaptată, pentru că George își dorește să-i schimbe structura sau aspectul în funcție de spațiul în care dansează.
Despre experiența școlii de vară spune că „a fost fantastică, am avut mulți studenți și fiecare dintre ei a venit cu alte informații în spate și alte discipline și am creat așa ca o pungă de bezele. Am fost mulțumit de ce s-a întâmplat. În What Remains explorez teme mai dark, mai triste, însă în spectacolul realizat la școala de vară, 2123. Back to the womb (2123. Înapoi în pântec), am creat o lume destul de colorată și efervescentă. Împreună cu alte peste 20 de persoane, am trecut de la momente în care dansam pe Queen, la salsa, la momente de compoziție în timp real și improvizație. Am vrut foarte mult să le ofer mai mult o experiență decât un rezultat și păreau destul de încântați de a accepta această provocare”.
L-am întrebat și pe el cât de dezvoltat i se pare dansul contemporan în țară și cum crede că putem aduce publicul mai aproape de dans. Mi-a spus că e de părere că dansul contemporan e la început, iar acest început pare că se tot schimbă. „Cred că există o progresie înceată, dar consistentă în ultimii ani, mai ales de când s-au extins inițiativele atât în Timișoara sau Cluj, cât și în alte orașe precum Baia Mare sau Craiova. Cred că el este atrăgător pentru public. Din ce am experimentat și pe proprie piele, am văzut că oamenii sunt ușor reticenți la această formă de spectacol, din mai multe motive. Iar faptul că avem o istorie fragmentată a ceea ce înseamnă dansul contemporan, că nu este foarte mediatizat, că nu există linii de finanțare mai multe, nu ajută. Aș spune că e la granița dintre nișă și decent.
De vreo 3 ani, de când colaborez cu echipa Unfold Motion, știu cât de mult lucrează, că scriu proiecte, aplică la finanțări și fac foarte multe alte activități. Asta se întâmplă și la București, și în orașele anterior menționate, doar că lucrurile nu vor suferi o schimbare majoră până când nu va exista un suport real din partea statului. Asta vine și prin educația publicului, către zonele teatrale, de dans, performative. În teatrele de stat trebuie să vedem mai mult dans și nu putem să controlăm noi direct, decât prin influență în timp, fonduri mai mari poate și o mai mare vizibilitate. Trebuie să fie un efort comun din mai multe părți, însă se întâmplă mai rar, din păcate, cu toate problemele care există în rest”.
2123. Back to the womb – c. George Pleșca | 📸 Light Stories (iulie 2023)
La fel ca în Timișoara, și în București dansatorii se luptă cu problema lipsei sălilor în care pot repeta sau performa. „De foarte multe ori se închiriază săli pentru repetiții. Există câteva spații dedicate dansului și poți apela la ele, dar pentru că sunt puține, sunt ocupate mai mereu. Realist vorbind, uneori artiștii nici nu au bani să închirieze, pentru că investesc în spectacole sau repetiții, vor să-și plătească interpreții sau oamenii din tehnic.
Pentru că lucrăm în domeniul independent suntem nevoiți să fim legați constant de finanțări extra, neavând sponsori și neavând o structură de stat – în afară de Centrul Național al Dansului care, în ultimul timp, trebuie să recunosc, că simt că și-a întins mai mult aripile, a început să ajute mai mult. Cred că asta se întâmpla și înainte, dar există fluctuații în funcție de conducere, fonduri, generațiile noi care vin. Eu simt că acum există o încercare de a aduce lumea laolaltă și de a crea ceva mai presus de noi. Dar asta necesită timp, multe resurse, mult efort și uneori e obositor. Și când obosești, îți vine să renunți”.
Însă ei nu renunță. Continuă să danseze, să creeze, să performeze în fața publicului și să îl încânte.
Foto cover: The Story of Lost Stories – c. Lavinia Urcan | Light Stories
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
