10 la Bacalaureat, 10 la Evaluarea națională, media pe cei patru ani de liceu – 10, șefă de promoție anul acesta și medaliată cu bronz la Olimpiada Națională de Matematică în aprilie, sunt rezultatele pe care le-a obținut Anca Stanoev în ultimii ani. Dincolo de „fata lui 10”, mi-am dorit să aflu mai multe despre ea, despre ce o pasionează și despre valul de sentimente pe care l-a avut la fiecare reușită.
Anca a absolvit în această vară Colegiul Național „Traian Doda” din Caransebeș. Îi place matematica. Îi place foarte mult și să stea în natură, fiind o fire care preferă să fie mai tot timpul pe afară – „îmi place să merg pe munte, în drumeții”. Îi place și literatura, scrie poezii în timpul liber, și cam tot ce ține de artă.
Bucuria de a sta în natură e cea mai veche dintre toate lucrurile care îi plac „am copilărit în satul bunicilor, la Bozovici, acolo am ajuns să iubesc natura”. În plus, părinții ei sunt foarte pasionați de munte și făceau drumeții împreună încă de când era mică – primele le-a făcut în Munții Țarcu, după care a atins vârfuri mai înalte. Dragostea pentru artă și literatură provin din momentul în care a început școala, iar cea pentru matematică, din clasa a V-a.
După rezultatele remarcabile pe care le-a obținut la începutul acestei luni, a avut parte de multă atenție în mediul online și în presă. Am întrebat-o pe Anca cum vede acest fapt, raportat la munca constantă pe care a depus-o pe parcursul anilor de liceu. Mi-a spus că este bucuroasă pentru că îi sunt recunoscute eforturile, dar că i-ar plăcea să se ofere la fel de multă atenție pentru rezultatele copiilor la olimpiade. „Nu neapărat pentru mine, dar în general. După părerea mea, niște rezultate serioase la olimpiade necesită mult mai mult efort decât bacul”.
Medalia de bronz pe care a obținut-o în aprilie la Olimpiada Națională de Matematică a fost ceva „foarte neașteptat”. Prima calificare pe care a avut-o la etapa națională a fost anul trecut, în clasa a XI-a. „Particip la olimpiade din totdeauna, doar că de obicei luam premii la fazele județene și cam atât. După ce am participat prima dată la faza națională în clasa a XI-a, mi s-a schimbat total concepția. Am văzut o cu totul altă lume, un total alt nivel de lucru, de abordare”.
În clasa a XII-a și-a dorit și mai mult să participe, atât pentru a se bucura de o nouă experiență, cât și pentru a se întoarce în acea lume. „Mi-am făcut o grămadă de prieteni și voiam să fiu din nou acolo câteva zile. Am tras foarte tare anul acesta – primele 5 locuri la județ au fost de la noi din clasă și am avut o comunitate în care ne-am ajutat unii pe alții. Înainte să merg la națională, nu speram neapărat la o medalie, mi se părea ceva foarte intangibil. Mi-am zis că o să dau tot ce pot și chiar dacă nu voi lua nimic, voi fi mulțumită. Când am aflat rezultatul, toată lumea a fost șocată, inclusiv eu, dar a fost foarte fain!”
A stat foarte mult până să se decidă la ce facultate vrea să meargă din toamnă, pentru că nici o opțiune nu a fost cea perfectă. „Am oscilat între Timișoara și Cluj, și între Universitate și Politehnică. Până la urmă am ales Universitatea la Timișoara. Au profesori foarte buni și a fost un argument important, știu și foști studenți și studenți care îmi dau păreri foarte bune, doar că mi se pare că ar trebui mult dezvoltată și modernizată cu proiecte, cu tot felul de posibilități de parteneriate, eu aș vrea să studiez un an și Erasmus în facultate și nu știu exact care e oferta”.
La liceu s-a simțit fost susținută, în special la matematică și materiile pentru bacalaureat. „Matematică am făcut-o cu doamna Delia Dragomir și ea chiar m-a susținut, fără ea nu mi-aș fi descoperit pasiunea, fac cu ea din clasa a V-a”. Nu ar putea să spună însă că toate materiile au fost predate cum trebuie. Spune că a văzut foarte mult dezinteres de la unii profesori, nu ar vrea să generalizeze, dar crede că ar trebui schimbată puțin concepția:
„Învățământul ar trebui axat pe elev și cu ce rămâne el, nu neapărat informația brută, ci cu ce aptitudini rămâne după un curs”.
După ce a obținut 9,55 la proba de la română de la Bacalaureat, a depus contestație. Nu se aștepta neapărat la un 10 curat, dar credea că va obține un punctaj mai mare decât 9,55. „Când am aflat nota, eram chiar lângă profesoara mea, i-am spus-o și a insistat și ea să depun contestație. Nu aveam ce pierde, intrasem deja la facultate cu olimpiada și cu faptul că fusesem șefă de promoție”.
Acest pas pentru Anca nu a fost unul care să îi pună în pericol admiterea la facultate, dar ea consideră că e un risc și depinde de cât de mare e miza. Pentru cei care merg la o facultate cu admitere pe dosar, spune că e riscant și că îți poți pierde un loc. Cel mai important crede că e „să-ți analizezi cât mai bine lucrarea înainte să afli rezultatul, să estimezi, preferabil cu profesorul tău, un rezultat, și dacă te simți neîndreptățit, mai bine regreți, decât să regreți că nu ai făcut-o!”
Din experiența liceului ar repeta tot. Ar face ceva diferit? „Posibil multe lucruri, acum dacă mă gândesc la mine în clasa a IX-a, mi se pare că aș face totul diferit. Dar la acea vârsta și în acea perioadă, mi se părea că fac totul bine și cred că așa e cel mai bine, pentru că altfel nu aș mai fi învățat nimic.”
I-a plăcut foarte mult liceul, a avut colegi super și un colectiv foarte legat. În clasa a X-a a fost pandemie și consideră acel an aproape pierdut, pentru că „școala online e inexistentă. Nu doar școala online, experiențele în sine. Dar îmi place să cred că am recuperat în a XI-a și a XII-a pe toate părțile”.
Speră ca în viitor să întâlnească un colectiv în care se simte bine, în care poate fi ea, naturală – „un colectiv care să mă ridice, să dau de oameni mai dezvoltați ca mine în toate domeniile, care să mă determine să cresc cu ei”.
Povestea Ancăi Stanoev arată că prin determinare, multă muncă și optimism, nu doar că poți ajunge la rezultatele pe care ți le dorești, ci și mai departe de ele, atingând un orizont la care nu sperai. Personal, să o aud cum zi de zi, pas cu pas, a depus efort pentru aceste rezultate excelente, dar s-a și bucurat de drumul parcurs, m-a făcut să mă simt inspirată și puțin mai curajoasă. Ceea ce vă doresc și vouă!
