Când vorbim despre dans ne gândim la grație, dinamism, energie, bucurie și la o mulțime de alte sentimente. L-am putea vedea ,oare, diferit? Poate fi un mod de apărare, un manifest, un protest sau o formă de comunicare între două lumi?

La această întrebare a răspuns Tangaj Collective din București, printr-un performance ce îmbină storytellingul, coregrafia și filmul documentar. Simona Deaconescu ne aduce o poveste de pe meleaguri îndepărtate, tocmai din Madagascar, locul unde a descoperit fenomenul Ramanenjana.

Ce este Ramanenjana? În traducere liberă, acest cuvânt se referă la rigiditate și reprezintă o mișcare socială și politică prin care populația malgașă se manifestă pașnic pentru păstrarea identității și independenței țării. Din seria de secvențe din documentarul realizat de Simona am aflat ce a însemnat acest dans pentru oamenii locului.

Am descoperit că este o premoniție sau „tsindrymandry” prin care strămoșii iau legătura cu generațiile tinere și le îndeamnă să nu își piardă teritoriile și identitatea. În acest fel, se spune că regina Ranavalona I și-a chemat poporul să danseze Ramanenjana pentru a-și avertiza fiul să nu permită colonizarea țării. Întâmplarea se petrece în anul 1863, când 20.000 de oameni au dansat din februarie până în luna mai pentru un scop sacru. Au mărșăluit într-un pelerinaj spre Antananarivo. Ajutați de trupuri, ei au avut misiunea de a transmite regelui Radama al Doilea mesajul „Nu vinde pământul!”

Prin intermediul corpurilor și vocilor, Haja Saranouffi, Maria-Luiza Dimulescu și Simona Dabija ne-au dezvăluit când a avut loc acest fenomen și modul în care a fost interpretat de către coloniștii englezi și francezi.

Din textele citite, inspirate din scrierile originale, aflăm că doctorii vedeau acest dans ca pe o epidemie, o psihoză, o boală ce a cauzat decese și avorturi spontane. Preoții ajunși în Madagascar îl vedeau ca pe un ritual demonic, deoarece a fost afectată doar populația păgână, nu și cea creștină. În tot acest timp, performerii ne arătau prin mișcări bruște, sacadate și nesincronizate, imaginea oamenilor în plin proces de conectare cu strămoșii. Totodată, prin intermediul semnelor, își exprimau propria părere față de opiniile coloniștilor. Limbajul primește o tentă de umor prin ironizarea temerilor și concepțiilor despre misteriosul dans.

Pe ritmurile muzicii tribale, cei trei performeri păreau a fi conectați cu un spirit călăuzitor. Ei ne-au transpus iarăși în vremurile de demult, între o mulțime de oameni care dansează energic, frenetic, cu mișcări bruște și spontane sub clar de lună. Ne priveau atent și pătrunzător, cu o expresie misterioasă pe față, de parcă altcineva s-ar fi uita prin ochii lor cu mirare spre lumea de acum.

Deși, în ziua de astăzi părerile sunt împărțite cu privire la Ramanenjana, conform celor spuse de oamenii din Madagascar, profesori, muzicologi, antropologi și jurnaliști culturali, un lucru este cert. Misterul și frumusețea acestui episod important din istoria malgașă stă în mâinile celor care îl ascultă și privesc cu ochii minții în urmă cu aproximativ 160 de ani.

La sfârșitul spectacolului am pus în rucsac câteva mișcări de dans, o lecție de cultură generală, un episod de istorie și o poveste de spus mai departe.

Echipa artistică: spectacol creat de Simona Deaconescu, colaborator: Gaby Saranouffi, îndrumător: Mathilde Monnier, performeri: Haja Saranouffi, Maria-Luiza Dimulescu, Simona Dabija, muzică: Olombelo Ricky, costume: Cristina Milea, Sarlatan, light design: Alexandros Raptis, video: Kevin Deris, Simona Deaconescu, Carmen Tofeni, Cristian Pascariu.

Spectacolul face parte din stagiunea Dinam, organizată de Unfold Motion.

Foto: Lorena Dumitrașcu/Light Stories