Primele trei spectacole din cadrul proiectului Teatru Jurnal, organizat de Asociația Teatru Pentru Tine, au avut loc în primul weekend al acestei luni la Casa Artelor din Timișoara. Acestea au fost inspirate din jurnalele scrise de actrița și dansatoarea Eva Danciu, de designerul vestimentar Simona Noroc și de scriitorul Robert Șerban.
Timp de două luni, aceștia au scris în jurnal – și-au documentat viața personală și profesională, și-au pus întrebări, au scris despre gândurile și sentimentele lor. Textele lor au fost transformate în scenarii, iar ulterior au prins viață sub forma unor spectacole de teatru.
Fiecare spectacol a prezentat un alt concept teatral: (ne)îngrădit, inspirat din jurnalul lui Robert Șerban a fost un spectacol de teatru lectură; (In)dependent, inspirat din jurnalul Evei Danciu, s-a desfășurat sub forma unui spectacol de teatru-dans; iar dress(code), inspirat din jurnalul Simonei Noroc, a fost o instalație scenografică, în cadrul căreia participanții au putut asculta povești ale rochiilor expuse.
Atât reprezentațiile spectacolelor, câte trei pentru fiecare, cât și instalația dress(code) au adus împreună peste 300 de participanți în perioada 8-13 septembrie. Participarea a fost gratuită, iar atât curtea Casei Artelor, cât și Sala Studio s-au umplut de fiecare dată.
📸 Victor Lentilă
Spectacolul de teatru lectură (ne)îngrădit a trasat o linie spectaculară imaginară pornind de la jurnalul scriitorului Robert Șerban. Personajul principal, care îl întruchipează, are fațete absurde, comice, ironice și pe alocuri arogante vis-a-vis de o lume utopică în care el nu reușește să se adapteze. Personajele care apar în cadrul scenic imaginat de spectacol sunt interesante și conflictuale. Finalul este unul surprinzător, această lume cu toate detaliile ei se destramă revenind la o realitate mult mai ușor de digerat.
Desfășurată în anul 2030, povestea debutează cu răpirea personajului lui Robert – interpretat de Andrei Zgăbaia – chiar de ziua lui de naștere, de către o organizație care dorește să-i controleze subiectele scrierilor. Astfel, ajunge în „beciul elitelor”, unde este întâmpinat de „Domnul T”, una dintre mâinile președintelui, interpretat de Ana Ursu.
În beci, protagonistul trece prin diverse sentimente, de la confuzie, la supărare sau revoltă, este privat de mâncare și apă, dar ajunge să trăiască și două întâlniri care îl mai binedispun – cu pictorul Adrian Ghenie, pe care îl invită la o emisiune de-a sa, și cu actorul Marius Manole, cu care se joacă rațele și vânătorii.
În final, după ce colegii de „celulă” pleacă, Domul T, torționarul, își constrânge victima să semneze un act pentru a-l putea elibera. Personajul Robert semnează astfel că este de acord să scrie doar ficțiune, în condițiile impuse de stat.
Spectacolul ne reamintește despre cenzura la care au fost supuși artiștii în trecut, despre apostrofarea publică la care sunt supuși uneori în prezent și vorbește și despre posibilele limitări viitoare.
Din distribuție au făcut parte Ana Ursu, Adrian Jivan, Andrei Zgăbaia, Otniel Floruț, Raul Lăzărescu și Răzvan Săbiescu. Regia a fost semnată de Marius Lupoian, textul de Adrian Jivan, scenografia de Inocențiu Ieremia, iar sound design-ul de Andrei Chifu.
Și pentru că istoria se poate repeta în orice moment, am povestit cu Ana Ursu, Andrei Zgăbaia și Adrian Jivan, înainte de cea de-a treia reprezentație, despre cum văd ei viitorul artistic, cât se regăsesc în situațiile prezentate și cum a fost să lucreze în cadrul acestui spectacol.
Andrei Zgăbaia spune că a fost o experiență nouă, „e prima oară când am făcut teatru lectură, dar a fost foarte interesant. E puțin ciudat să am textul în mână atunci când joc. Prin facultate am mai avut spectacole care s-au ținut outdoor, e destul de diferit de ce se întâmplă pe scenă.
În anumite situații de acolo ne regăsim cu toții, dar nu mi-am pus atât de serios întrebarea asta. Sper din suflet că nu așa va arăta viitorul, sper că nu se va mai ajunge la cenzura care a fost înainte de 1989. Mai sper și ca tehnologia să nu acapareze totul și oamenii să vină în continuare la teatru, să citească, să nu fie totul despre telefoane.”
Prima seară a fost, atât pentru Ana Ursu, cât și pentru ceilalți actori, una de emoții. „Publicul era foarte aproape de noi, forma de teatru lectură e și puțin ciudățică, are și mișcare, eu am și multe obiecte, și textul. În a doua seară m-am simțit mai stăpână pe ce am avut de făcut, aveam experiența de cu o seară înainte, dar totuși parcă publicul nu a fost atât de receptiv. Cred totuși că textul este destul de amuzant și poate publicului i-a plăcut. Pentru mine personal, experiența devine una destul de interesantă.
Mă regăsesc în partea asta de fantezie, de gânduri, de frici poate. Eu cred că personajul meu este o frică, de fapt, și o avem cu toții în diverse situații. Iar frica asta de cenzură pentru un artist este cred că vitală. Știm din istorie că cei care au suferit cel mai mult au fost cei care nu voiau să fie de partea sistemului, intelectualii, artiștii, știm că au fost în închisori, că au fost omorâți. Eu sunt o fire foarte empatică și încă mă întreb cum de în lume, în 2023, există țări care au acest sistem dictatorial. Dar istoria ne spune că unele lucruri se pot repeta, eu sper să nu mai prind această cenzură, sper să nu mai existe, dar nu avem cum să știm.”
Despre public, Adrian Jivan spune că „a fost foarte interesat și foarte implicat, am văzut reacții foarte bune din partea publicului. În general, lumea care merge la teatru merge să vadă teatru clasic, nu sunt foarte obișnuiți cu performance-uri de teatru lectură, nici teatrul forum nu are o amploare așa mare în România. Noi ne bucurăm foarte mult că reușim să aducem forme noi de teatru, pe care să le integrăm coerent în proiect. Ne-am dorit să ne apropiem cât mai mult de artiștii locali. Și cred că a fost cea mai bună variantă de a ne apropia de ei, atât din punct de vedere artistic, cât și din punct de vedere uman, pentru că jurnalul a avut o componentă importantă umană și personală.
Eu sunt un mare fan al curentului literar realist-magic. Mie îmi place foarte mult să pornesc de la realitate și să duc această realitate într-o zonă fantastică, adică să găsesc câteva elemente, care s-ar putea găsi într-un viitor, posibil sau imposibil. Acum utopia e o chestie care poate deveni oricând valabilă. Și atunci, din cauza asta, cred că depinde foarte mult de ceea ce simte fiecare. Eu simt că pe viitor poate semăna realitatea cu ce s-a întâmplat în textul lui Robert Șerban. Nu în totalitate, bineînțeles, dar cred că într-o anumită măsură anumite lucruri vor deveni realitate. În acest spectacol, clar accentul era pus pe text, asta trebuie menționat, că în genul acesta de spectacole de teatru lectură, nu se întâmplă la fel ca într-un spectacol obișnuit. În principiu, se citește textul, chiar dacă sunt elemente de miză, de mișcare, de relație între personaje.”
În toamna aceasta va avea loc și cel de-al patrulea spectacol din cadrul proiectului Teatru Jurnal, bazat pe jurnalul regizorului Rui Frati. Acesta va avea caracteristicile unui teatru forum. Despre spectacole, Adrian Jivan spune că sunt reușite, „merită văzute și merită jucate în continuare. Chiar dacă ele s-au jucat doar acum, cred că ele trebuie promovate și jucate și pe viitor”.
Organizatorii își doresc ca în final să ajungă la oamenii de rând. „Oamenii care au văzut sau nu au văzut spectacolele astea să treacă prin aceleași etape prin care au trecut cei 4 artiști. Să-și țină pentru două luni un jurnal, iar noi să selectăm unul dintre ele și să-l transformăm într-un viitor spectacol de teatru. Cred că este o perspectivă îmbucurătoare pentru toată lumea faptul că un om de rând, orice meserie ar avea, poate să-și vadă expusă pe scenă, într-o anumită măsură, viața personală și profesională”, a mai adăugat Adrian Jivan.
Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul componentei Power Station a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.
