Un întreg rollercoaster despre oraș, o plimbare – rapidă, dar cu esență – prin subiectele care ne-au atras atenția și marcat în ultimii ani, dar și o confesiune sinceră de iubire și ură despre trecut, prezent sau viitor. O poveste cu de toate. Așa aș descrie spectacolul Zambara Kabarett, realizat de Teatrul Basca, în regia Anei Maria Ursu.
Inspirat din istoria locală și transformând vechea denumire – Zurobara – în Zambara, spectacolul spune multe povești despre ce s-a întâmplat, se întâmplă acum sau va continua să se întâmple în viitor. Pe maluri, pe și în blocuri, în școli sau în corporații. În bule sau în afara lor. Vorbește despre schimbare, despre oameni care se confruntă cu ea, despre ce ne doare, ce ne bucură, ce ne amuză. Spectacolul este o oglindă, poate nu doar pentru noi, locuitorii actualei capitale culturale, cât și pentru cei din afara ei.
La o rapidă analiză după finalizarea spectacolului mi s-a părut mult, m-a lovit puternic, dar după ce m-am gândit mai la rece, am ajuns la concluzia că spectacolul rezumă, într-o oră și jumătate, ultimii trei ani. Capitală culturală. Pandemie. Boală. Poluare. Război. Corporații. Educație. Capitală culturală, din nou. Poezie. Poliție. Liniște. Istorie, care se scrie în continuu.
V-ați gândit vreodată la toate acestea, deodată? V-ați întrebat cu ce ce să începeți? Ei bine, personajele din Zambara Culturală vă dau răspunsul: „cu circ!”. Mi-a plăcut că s-a glumit serios, fiind abordate subiecte precum adopția în comunitatea LGBT, sinuciderea, social media, poezia în pandemie, revoluția elevilor la o școală de top, bani europeni sau cum se face curățenia la corporații.
Mi-au plăcut aceste momente cu atât mai mult că au oferit, cu mult dinamism, câte un moment muzical care, poate involuntar… sau nu, i-a făcut pe cei din public să dea din cap, din picioare sau să aplaude împreună cu interpretele. E și asta o formă de cultură. Pentru că, în fond, „ce e cultură?”. „Orice e cultură”, dacă te gândești bine.
„Cine decide ce e cultură?”
„Cine dă să se facă!”
Acompaniamentul muzical live al formației Blazzaj, dansul actrițelor și poveștile spuse m-au făcut să mă simt ca și cum aș merge pe bicicletă – întâi ușor, dar energică, apoi din ce în ce mai rapid, și spre final din nou lin, bucuroasă de această nouă experiență. Rămân cu ce spunea Andra Ioanaș spre finalul spectacolului: nimic nu e perfect, și poate ar fi bine să nu ne mai luăm așa în serios, să nu ne mai judecăm și să simțim ceva, orice.
Din distribuție fac parte: Larisa Belcea, Dana Borteanu, Cristina Chiperi, Ana Indricău, Andra Ioanaș, Jacqueline Kohl, Alina Mihocaș și Jasmina Mitrici; text: Andrei Ursu; regie: Ana Maria Ursu; muzică și compoziție muzicală: Blazzaj; coregrafie: Viktoriia Medviedieva; scenografie: Lia Pfeiffer; costume: Elena Mazăre; video design: Cristian Văduva; light/sound design: Cristian Popescu; grafică: Dan Ungureanu; foto: Diana Bilec.
