Andra Tigae vine din Calafat și a studiat informatica și bioinformatica la UVT. Și-a dorit să dobândească cât mai repede experiență de muncă, așa că din anul I de facultate a început să caute programe de practică și internship-uri. S-a îndrăgostit iremediabil când a descoperit firma msg, unde este programator. I-a plăcut experiența de practică și echipa și a rămas aici.
Pe Andra o știu din perioada facultății, dar în ultima perioadă ne-am întâlnit la multe evenimente culturale. Mi-am propus să o invit la o poveste chiar într-una dintre cele trei zile de deschidere ale Capitalei Europene a Culturii, pentru a vedea cum simte atmosfera din oraș. Ne-am întâlnit duminică și mi-a spus că i se pare că vin mulți oameni din străinătate.
„Eu merg foarte mult și la spectacole de teatru la Operă și de fiecare dată aud străini. Își mai fac și poze de grup în fața Operei, e un punct important în Timișoara, și mai rămân și mai vorbesc, îi întreb de unde sunt. Chiar înainte de weekend am văzut pe cineva din Serbia și mi se pare foarte fain că știu și cei din afară”.
Ce părere ai despre programul de deschidere, ai reușit să participi la vreun eveniment?
Am fost la expoziții. Prima a fost la Art Encounters, unde mi s-a părut foarte interesantă expoziția – Simetric, niciodată identic. Ne povesteau despre cum au fost combinate picturile de la două persoane, Ioana Bătrânu, cea mai în vârstă, și Adela Giurgiu, cea tânără. Ele nu se cunoșteau, nu s-au întâlnit niciodată, dar curatoarea a văzut că lucrările seamănă, că sunt pe teme comune și așa le-a făcut cunoștință și a realizat expoziția. Îmi place foarte mult că la fiecare expoziție la care am mers, era măcar un videoclip. Aici a fost unul despre cariatide. Din video-ul respectiv venea ideea de simetric, dar niciodată identic, așa erau cariatidele pe clădiri. Iar după am mai văzut un videoclip cu paralela dintre fotografii și picturi. Ce evidențiază mai mult realitatea – o pictură, care are și partea de înțelegere a celui care o realizează sau o fotografie? Oricum, fiecare o să înțeleagă din ambele ce consideră și prin propriul filtru. Am plecat acasă cu întrebarea asta în minte.
Apoi am fost la Pavilionul ISHO, la cealaltă expoziție, a artistei Liliana Mercioiu Popa. A fost, din nou, foarte interesant – s-a folosit de partea de matematică și geometrie și cum faci artă din asta. A făcut și un joc de cuvinte, era linie, trăsătură și punct, dar le-a numit Linia (de conduită), trăsătura (de caracter) și punctul (de vedere). Foarte frumos și cum povesteau ele. Ce-mi place e că mereu aflăm și povești din spatele expoziției. Dacă mergem singuri acolo, nu o să avem și povestea celui care a făcut, ci propriul nostru filtru.
Am fost și la expoziția „Victor Brauner: invenții și magie” și am rămas impresionată. A fost momentul cheie al întregii zile. Mi se pare o expoziție pe care chiar merită să o vezi. Povestea lui de viață mi se pare impresionantă – la 14 ani a renunțat la școală, dar părinții l-au sfătuit totuși să încerce să facă ceva măcar la Școala de Arte în București. Nici nu lucra, era singurul dintre frați care nu avea școală. S-a dus totuși, dar după două săptămâni la București au spus că îl dau afară pentru că nu are talent. Și a continuat să picteze fiind autodidact.
După ce vedeai mai multe perioade din viața lui și aflai cum s-a inspirat și din Picasso și din Dalí, expoziția se încheie cu un videoclip în care e un interviu cu el, de la finalul carierei sale. Mi s-a părut foarte frumos cum spunea că scopul e ca tu să trezești ceva în oameni, astfel încât să descopere lumea lor interioară. Tu când mergi la orice eveniment, vrei să trezească o emoție în tine. Poate nu ai mereu limbajul să descrii ce e înăuntrul tău doar prin cuvinte și ți se pare că nu e suficient să te descrii doar prin asta. Poate mai ai nevoie și de alte limbaje cum ar fi arta, fie că sunt picturi sau muzică, orice contribuie la a-ți mării limbajul de descriere al lumii tale.
Menționai mai devreme că mergi la teatru, e tipul de eveniment la care participi cel mai des?
Da, la teatru am mers cel mai des din facultate, cu el am început. Am mers la Teatrul Național, mai ales că aveam și reducere de studenți. Dar de când am venit la msg, care e o firmă nemțească, pe parcursul training-urilor noastre tehnice, ne puteau asigura și cursuri de limba germană pentru cine era doritor. Am vrut să încerc, nu știam germană și am început să prind drag și de faptul că ne duceau în delegații în Germania. Doamna de acolo mi-a zis și de Teatrul German, iar acela a fost punctul cheie pentru a descoperi și mai multe evenimente culturale în Timișoara. Mi s-au părut total altfel de spectacole.
Mi-au plăcut și îmi plac în continuare și cele de la Teatrul Național, dar mi se pare că Teatrul German abordează și teme mai tabu. Poate că uneori sunt mai profunde. Așa am început să merg mai des la spectacole de teatru, am ajuns și la Teatrul Basca, unde îmi place Festivalul in: v z b l. Am descoperit așa, gradual, fiecare teatru și ultima pasiune, care a venit tot de la teatru, a fost dansul contemporan.
La Teatrul German a fost un spectacol invitat, chiar după Festivalul Eurothalia. Eu nu văzusem dans contemporan până atunci. Și am vorbit cu cei de la București, de la AREAL, care veniseră, și așa am aflat că avem și noi în Timișoara. De atunci mă duc și eu la workshop-uri de dans contemporan cu Alexandra Gîrbea. Acum merg deja la mult mai multe evenimente, dar cheia ca să încep asta, a fost teatrul.
Sună foarte bine parcursul tău în lumea culturală. Există ceva ce ai vrea să revezi sau să vezi mai mult din punct de vedere al produselor culturale?
Aș vrea în continuare să văd teatru. Îmi plac foarte mult și festivalurile de muzică. A fost Codru vara trecută, care mi-a plăcut foarte mult pentru că am descoperit mulți artiști români de care nu știam. Am înțeles că va fi și anul acesta, deci clar vreau să revăd.
La Cinema Victoria îmi place foarte mult, vorbeam de filme mai devreme. Îmi place ce filme aduc, dar au venit acum o săptămână cu o dezbatere – politică vs. teatru. Fusesem înainte la spectacolul cu Oana Pellea, „Oscar și Tanti Roz” și plăcându-mi și de actriță, am vrut să văd cum e dezbaterea. S-a vorbit despre legătura dintre teatru și politică și ce impact au ambele în viețile noastre. Tipul acesta de dezbatere mi se pare că îți deschide foarte mult orizontul. Discuția dintre ei a fost de o oră, iar altă oră s-a discutat cu sala.
Spuneau despre cum tu ajungi la oameni prin emoție, că emoția o să fie vectorul principal în comunicare, indiferent ce tip de comunicare, că e prin teatru, că e o dezbatere politică, că e ceva între actori. Tu prin emoție ajungi la oameni. Indiferent ce faci, fie că ești într-o zonă artistică, fie că ești într-o zonă politică, indiferent unde te situezi, tu ai spațiul tău să faci un bine. S-au cerut mai multe tipuri de dezbateri și au spus că vor vrea să mai facă și pe alte teme, pentru că aceasta a fost foarte bine primită. Dezbateri de genul chiar mi s-ar părea faine, mai ales pentru că îți deschid orizonturile.
Oana Pellea a spus că în orice e legat de artă, e important ca tu să simți că mai crești, te mai dezvolți puțin de acolo. Să mergi la evenimente să auzi păreri diferite de ale tale, să vezi diverse perspective.
Apropo de subiecte dezbătute, cum ți se pare ideea Pepinierei din Piața Victoriei?
Da, am văzut că e un subiect controversat. Ca să leg și de dezbatere, se vorbea foarte mult că își doresc să pună accentul pe diversitate, de asta avem și mai multe tipuri de teatre și mai multe tematici pe care să le abordăm. Când am citit despre pepinieră, am întâlnit din nou cuvântul diversitate, dar și biodiversitate. Ideea mi se pare bună să o transmiți prin mai multe moduri. Nu aș fi contra.
Cum crezi că va fi Timișoara anul viitor?
Cred că o să fie mult mai multe evenimente. Sau chiar dacă va fi același număr, cred că o să fie mai mulți doritori. M-ai întrebat și cum mi se pare programul, am observat că e notată fiecare locație din Timișoara, deci o să vezi deja în câte locații se pot realiza evenimente culturale. Le vei vizita mai mult de-a lungul anului și o să ai deja un reflex să mergi la fiecare.
Ce evenimente ai recomanda?
La Teatrul German am mai multe spectacole pe care le-am revăzut. Crăiasa Zăpezii îmi place foarte mult, chiar dacă e pentru copii, pentru că nu e abstract. Leonce und Lena și Oameni de vânzare le-am văzut de mai multe ori. Îmi place Festivalul Eurothalia și foarte mult să merg la filmele de la Cinema Victoria. Și îmi plac și temele abordate în cadrul Festivalului in: v z b l.
Și oameni?
Aș spune Alexandra Gîrbea, pe care am descoperit-o prin dansul contemporan de la Teatrul German, pentru că mi se pare că are foarte multe proiecte frumoase și idei bune. Și pe Olga Török o urmăresc, scrie despre foarte multe evenimente la care merge și mă inspiră și pe mine. Urmăresc persoane din zona de teatru și dans, și pe cei de la București, Alexandra Bălășoiu, Cristina Lilienfeld și Cosmin Manolescu.
De final:
Să fim deschiși! Pentru mine, fiecare eveniment nu înseamnă neapărat lărgirea orizontului meu cultural, ci e și o posibilitate de lărgire a relațiilor mele cu oamenii. Nu știi ce oameni o să cunoști la fiecare eveniment. Mie cercul de oameni mi s-a lărgit foarte mult prin faptul că am mers la evenimente și am comunicat cu oamenii. Ei, la rândul lor, îți vor recomanda alți oameni.
Uite că vorbeam de Superhumans, am fost săptămâna trecută la un eveniment de-al lor, și am aflat de proiect de la tine. Și spuneau un lucru cu care rezonez: când mergi la un eveniment, să vorbești cu străinii, pentru că nu știi ce afli. De la toate evenimentele la care am mers, cu asta am rămas – te împlinește sufletește să cunoști oameni, pentru că îți lărgești și perspectivele.
Interviul cu Andra face parte din seria Tinerii lui 2023, o inițiativă Spații Noi prin care spunem părerea tinerilor despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023. Dacă vrei să susții această serie, mă poți invita la cafea. Fotografiile au fost realizate în Pepiniera din Piața Victoriei, în CODRU Oxygen Booth din Piața Unirii și la Sala 2 a Teatrului Național din Timișoara.
